Şi cartea rămâne deschisă

Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu scrie: „…şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Său…

Ei vor fi ai Mei, zice Domnul Oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în Ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are un om de fiul său care îl slujeşte. Şi veţi vedea atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte…” (Mal 3, 16-18).

„Tu numeri paşii vieţii mele… îmi pui lacrimile în vasul Tău… şi ele sunt scrise în Cartea Ta…” (Ps 56, 8).

„Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el… Pământul şi Cerul au fugit dinaintea Lui – şi nu s-a mai găsit loc pentru ele…

Şi am văzut pe morţii mari şi mici stând în picioare în faţa Tronului.

Nişte cărţi au fost deschise.

Şi a fost deschisă o altă Carte, care este Cartea Vieţii.

Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea…

…Fiecare a fost judecat după faptele lui (Apoc 20, 11-13)…

De la întemeierea lumii acesteia, Cartea aceasta a Vieţii a fost deschisă… Şi deschisă rămâne până la Sfârşitul acestei lumi. Adevărul acestor cuvinte este un fapt fericit şi cutremurător. În cartea aceasta se scriu numele celor aleşi, pentru că Ochii Domnului sunt cu luare-aminte la toate căile noastre şi nimic nu este ascuns de Faţa Lui (Ier 16, 17)… El are ochii deschişi asupra tuturor oamenilor, ca să dea fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor sale (Ier 32, 19).

Ce fericit este acest gând pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui Cel Sfânt! Dar şi ce cutremurător este el pentru cei ce nu se tem de Dumnezeu şi batjocoresc Numele şi Cuvântul Său! Cartea Numelor noastre este încă deschisă în ceruri.

 

Iată, noi, după slabele noastre puteri şi după puţina cunoştinţă pe care am putut-o avea, ne-am străduit să strângem în această carte de aducere-aminte a noastră câteva înşiruiri de nume şi de fapte ale unora dintre puţinii sfinţi ai lui Dumnezeu care au fost mai apropiaţi de vremea şi de cunoaşterea noastră… Dar şi la sfârşitul acestor înşiruiri spunem, ca şi la începutul lor, că toate acestea sunt nedesăvârşite şi incomplete. Că şi această lucrare, ca şi oricare altă lucrare omenească, îşi are, desigur, greşelile ei, legate de însăşi firea noastră de oameni slabi şi nedesăvârşiţi. Gândul nostru a fost bun, – dar realizarea lui, fără îndoială că are multe lipsuri.

În primul rând nu sunt înscrişi aici mulţi-mulţi dintre cei care ar fi trebuit să fie înscrişi. Şi poate că sunt înscrişi unii dintre cei care n-ar fi trebuit să fie.

Poate că sunt unii dintre cei din urmă care ar fi trebuit să fie cei dintâi. Şi poate că sunt unii dintre cei dintâi care ar fi trebuit să fie cei din urmă.

Poate că despre unii s-a spus prea mult, iar despre alţii, prea puţin. Ori deloc.

Pentru toate aceste neajunsuri, ne cerem din tot sufletul nostru iertare întâi lui Dumnezeu, Care ştie gândul nostru, şi spoi tuturor celor împotriva cărora am fi greşit.

Tot adevărul îl cunoaşte numai Dumnezeu. Şi toate lucrurile sunt scrise numai în Cartea Lui. Numai El este Singurul Scriitor Care nu greşeşte. Şi numai din Cartea Lui nu va fi uitat nimic.

Dumnezeul nostru Cel Atotcunoscător ştie că, dacă am greşit, am făcut-o nu dorind să facem răul, ci dorind să facem binele, dar necunoscând totdeauna pe deplin cum să facem binele bine.

Altfel, chiar aşa nedesăvârşită cum este, cartea aceasta totuşi împlineşte un mare gol şi o mare trebuinţă. Era atâta nevoie de ea, cât este nevoie într-o familie ca fiii să-şi cunoască părinţii, urmaşii să-şi cunoască înaintaşii şi un popor să-şi cunoască istoria sa. Fără cunoaşterea trecutului nu ne putem stabili prezentul, nici zidi viitorul. Fără părinţi n-avem identitate. Şi fără cinstirea înaintaşilor nu merităm nici o cinstire de la urmaşi.

De aceea, făcând parte de la primii ani din Oastea Domnului, am simţit ca o puternică poruncă de Sus, de la Domnul şi Dumnezeul nostru, îndemnul de a încerca să scriu întâi o Istorie a acestei Lucrări de Jertfă şi de dăruire pentru Hristos şi neamul nostru. Apoi acest simplu îndreptar în învăţătura sănătoasă, întregit cu adevărurile cele mai de seamă pentru noi. Iar acum completat cu câteva din pildele de trăire frumoasă ale acelora care au fost mai înainte de noi chemaţi în această sfântă Lucrare a Oastei Domnului, care are un rost şi un scop atât de măreţ şi de etern.

 

Fiţi îngăduitori cu toate aceste eventuale slăbiciuni. Gândiţi-vă că aceste încercări nu numai că sunt scrise de un om total nepregătit omeneşte pentru nişte asemenea uriaşe şi pretenţioase lucrări, ci şi că ele au fost scrise în nişte vremuri cu uşi închise, cu ferestre acoperite şi cu lampa trasă. Că s-ar fi cerut nu numai erudiţie, ci şi timp şi condiţii într-o măsură nespus mai mare decât au fost la vremea scrierii acestora.

Chiar considerate ca un provizorat, totuşi aceste lucrări împlinesc o mare şi urgentă trebuinţă pentru cunoaşterea unui mare adevăr şi pentru împlinirea unui mare gol al sufletelor noastre şi al vremurilor noastre atât de lipsite şi de cunoştinţe, şi de conştiinţe.

Desigur, Viitorul, care este în Mâna cea înţeleaptă şi puternică a lui Dumnezeu, poate să aducă încă alte vremuri şi condiţii, în care oameni cu o formată erudiţie şi cu o înaltă conştiinţă să se aplece în linişte asupra tuturor faptelor acestor începători şi grei ani. Şi să judece mai limpede şi mai drept totul.

Dacă munca lor va fi foarte îngreunată din lipsa documentelor care nu vor mai fi, care vor fi fost nimicite, atunci, în lipsa altora, poate că şi aceste simple, dar sincere încercări le vor fi de un oarecare folos.

 Până la venirea acelora deci, ori mai degrabă până la Venirea Domnului nostru Iisus Hristos, după sfânta Lui făgăduinţă, – nădăjduim că adevărurile consemnate în aceste pagini să le fie de mare folos acelora care le vor urma, spre mântuirea lor şi a altora.

 

…Dar Cartea Cerească rămâne deschisă numai atâ­ta vreme cât Uşa Harului Ceresc rămâne încă deschisă şi ea. Câtă vreme posibilitatea mântuirii rămâne încă deschisă. Câtă vreme Poarta Cerului rămâne încă deschisă pentru toţi cei care mai vor să asculte şi să primească din Mâna lui Hristos Domnul Cununa Vieţii şi răsplata biruinţei Lui.

Această carte cu vieţile înaintaşilor noştri trebuie să fie pentru noi şi pentru urmaşii noştri un îndemn de aur şi o poruncă de foc, să le ţinem cu tărie învăţătura şi să le urmăm cu sfinţenie faptele. După cum ne porunceşte Sfântul Cuvânt Dumnezeiesc când zice: „Uita­ţi‑vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa” (Evr 13, 17).

 

În Cartea aceasta a Vieţii, desigur, mai pot fi scrise încă multe zile şi multe nume… Dar se poate foarte uşor tot aşa, ca ea să se închidă chiar astăzi.

Iată dar cât de însemnat lucru este ca noi, fiecare dintre noi, mai ales noi, cei care ne-am înscris în Cartea Oastei Domnului de pe pământ, să ne întrebăm dacă în adevăr numele nostru este înscris sau nu şi în Cartea Oastei Domnului din ceruri.

 

La începutul Oastei Domnului, în Anul Nou 1923, o dată cu prima chemare la o hotărâre în această Frăţietate, s-a înfiinţat şi „Cartea Oastei”. În această Carte, pe pagina întâi şi la numărul 1, Părintele Iosif Trifa şi-a înscris cu mâna sa numele său, ca primul dintre cei intraţi în această Lucrare Sfântă. Apoi în ordine, cu mâna lui, el îi înscria după el pe toţi cei ce mai spuneau cu glasul lor şi scriau cu mâna lor: „Al Domnului sunt”, precum spusese profetul Isaia, în Isaia 44, 5.

Aşa s-au adunat acolo în Carte, unul după altul, zece nume, apoi o sută, o mie, zece mii, apoi s-ar fi adunat următoarele zeci şi sute de mii care sunt şi care vor mai fi.

Dar în anii marilor necazuri de arderi, Cartea aceas­ta s-a pierdut. Dar Cartea Duhovnicească a Oastei, pe care o ţine Mâna Domnului pe masa Lui, – aceasta nu s-a pierdut. Aceasta este Acolo, în faţa Tronului Mare şi Alb al lui Hristos, Mântuitorul nostru de azi şi Judecătorul nostru de mâine.

În Cartea văzută a Oastei Domnului de pe masa Părintelui Iosif erau înscrise mii de nume – dar nu era şters nici unul, fiindcă Părintele Iosif nu-l putea urmări pe nici unul care se înscrisese în Oaste şi pusese legământ cu Dumnezeu că-L va sluji cu statornicie şi cu sfinţenie până la moarte, ca să vadă dacă îşi ţine sau îşi calcă legământul pus. O, dacă ar fi avut această putere, această preocupare şi acest timp, câte din numele scrise frumos cândva ar fi trebuit să fie şterse urât! Pe câţi dintre cei pentru care cântaseră şi se bucuraseră îngerii în ceruri când se întorseseră la Dumnezeu trebuia apoi curând să-i plângă cu şi mai mare durere şi întristare când se lepădaseră de El!

În Biblie se spune cu multă bucurie şi cinste despre cei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii din Ceruri, după cum Însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos le spune Apostolilor Săi: „…bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Lc 10, 20). Sau cum spune Sfântul Apostol Pavel: „…ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii” (Flp 4, 3). Ori după cum spune şi profetul de demult: „Atunci poporul Tău va fi mântuit şi anume: oricine va fi găsit scris în Carte…” (Dan 12, 1).

Dar se spune şi că unii pot fi şterşi din Cartea Vieţii. Că numele lor, care au fost scrise cu bucurie în Cartea Domnului în momentul legământului lor, pot fi şterse cu ocară în momentul lepădării lor de acest sfânt şi unic legământ (Ps 69, 28; Ezec 33, 13).

Şi de asemenea este scris: „Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu. Asprime faţă de cei care au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta. Altmintrelea vei fi tăiat şi tu” (Rom 11, 22).

 

Deci ce spun eu, fraţilor? Ce vă spun vouă, îmi spun şi mie, ba încă mie îmi spun şi mai puternic ca altora. Cine n-a venit la Domnul trebuie să aibă o singură grijă: să vină la El acum! Să se nască din nou prin credinţa în Sângele iertării şi răscumpărării Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a fi înscris în Cartea Vieţii. Aceasta este şi trebuie să fie unica grijă şi prima urgenţă a fiecărui om, după cum este scris: „Astăzi (adică acum!) dacă auziţi glasul Domnului, să nu vă împietriţi inima, ci să veniţi la El” (Evr 3, 7, 13). Aceasta, pentru cei ce n-au venit.

Dar mie şi tuturor celor ce am venit la Domnul Iisus şi ale căror nume ne-au fost înscrise în Cartea Vieţii, în Cartea Oastei Domnului din Ceruri, spun de o mie de ori mai mult: să veghem şi să ne luptăm, ca să nu cădem în lenevia duhovnicească, în răcirea dragostei şi în lepădarea credinţei, pentru ca nu cumva numele noastre să fie şterse din Cartea celor neprihăniţi şi din rândul celor răscumpăraţi pentru ceruri. Căci aceasta ar fi o nenorocire de mii de ori mai mare decât dacă nu ne‑am fi înscris niciodată acolo, după cum este scris: „dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat…” (In 9, 41).

 

Da, Cartea Faptelor Frumoase, Cartea Numelor Vrednice, Cartea Înaintaşilor sfinţi este şi rămâne încă deschisă. În ea se mai pot înscrie încă numele şi faptele multora care îşi vor da toate silinţele să împlinească Voia lui Dumnezeu şi să-şi ţină frumos legământul lor pus cu Domnul Iisus.

O, fiul meu şi sufletul meu, dă-ţi şi tu toate silinţele şi arată-te şi tu vrednic de numele tău şi de cununa cu care te aşteaptă Domnul tău Iisus şi pe tine la capătul luptei tale biruitoare şi a sfârşitului tău sfânt.

Dar câtă vreme această Carte este încă deschisă şi câtă vreme lupta noastră şi viaţa noastră din lumea aceasta încă nu s-au sfârşit, există şi marea primejdie pentru fiecare dintre noi de a ni se şterge din ea numele nostru. Dacă nu veghem, dacă nu mai luptăm şi dacă ne lăsăm în braţele moi şi blestemate ale păcatului şi ale leneviei duhovniceşti şi trupeşti…

O, fraţii mei, priviţi în jurul vostru şi în urma voastră şi vedeţi în ce nefericită stare au ajuns mulţi dintre cei ce păreau cândva atât de harnici şi de viteji ostaşi ai Domnului… Poftele rele ale veacului acestuia ori îngrijorările şi lăcomia, ori ameninţările şi prigonirea i-au făcut să cadă din Harul lui Dumnezeu. Să batjocorească pe Duhul Sfânt şi să calce în picioare Sângele legământului prin care au fost sfinţiţi cândva. Iar numele lor din Cartea Vieţii şi l-au şters ei singuri, murdărind pagina lor curăţită odată prin naşterea din nou…

Chiar dacă încă, de formă şi în faţa oamenilor, unii dintre aceştia mai par încă fraţi şi mai vor să treacă drept credincioşi – ei, în realitate, sunt nişte căzuţi de mult. Sunt căzuţi din clipa când şarpele satana le-a stricat inima şi gândurile faţă de Hristos, le-a nimicit dragostea de fraţi, de adunare, de Cuvânt şi de Rugăciune… De când ochii lor s-au închis faţă de Domnul şi s‑au deschis faţă de lume şi păcat. De când inima şi casa lor s-au închis pentru fraţi şi pentru săraci – şi s-au deschis pentru prieteniile rele şi pentru poftele lumeşti. Din clipa când nu mai au nici timp şi nici plăcere de biserică, de adunare, de lucrul pentru Domnul, – ci lenevesc în timpul acestora ori aleargă după nelegiuiri şi pofte păcătoase mai mult chiar decât alergau după ele înainte de a-L cunoaşte pe Domnul.

 

O, fratele meu, poate pentru ultima dată mai strig: Trezeşte-te! Lângă tine este Cartea încă deschisă.

Dacă nu eşti înscris – înscrie-te chiar acum. Cazi în genunchi şi cu cele mai amare lacrimi strigă la Domnul Iisus să-ţi ierte păcatele, să te sfinţească prin Sângele Său mântuitor şi să-ţi scrie şi numele tău în Cartea Lui. Iar după aceea dă-ţi toate silinţele ca în fiecare clipă să înscrii pe pagina cu numele tău cele mai frumoase gânduri şi fapte prin care acest nume să ţi-l faci tot mai bogat şi mai strălucit până în Ziua Răsplătirii Lui.

O, ce minunată va fi atunci bucuria Domnului Iisus şi a îngerilor Săi, când El va putea deschide în faţa Tatălui Ceresc strălucita pagină a numelui tău şi a faptelor tale! Şi El Se va lăuda cu tine şi cu ele înainta Lui. Ce fericit vei fi tu atunci, ce cunună veşnică şi ce harfă de aur vei primi… Ce lăcaş te aşteaptă în ceruri – şi cu ce strălucire te va îmbrăca Iisus…

 

Dar dacă cumva râvna ta a slăbit acum şi dragostea ta se răceşte ori se rătăceşte, iar credinţa ta se leapădă, – o, atunci sperie-te şi opreşte-te imediat. Numele tău este şters; păcatele pe care le-ai aruncat peste el l-au murdărit şi l-au acoperit de tot. Aleargă cu lacrimi la pocăinţă, la cea mai zdrobitoare şi înspăimântată rugăciune de iertare şi de întoarcere adâncă şi grabnică la Domnul Iisus Hristos, ca Sângele iertării Lui să-ţi spele din nou viaţa ta şi numele tău, pentru ca nu cumva Cartea să se închidă şi tu să rămâi pierdut şi şters pe totdeauna din ea.

 

Fraţii mei şi surorile mele din această minunată Oaste a Domnului Iisus, haideţi să ne dăm toate silinţele ca şi numele noastre să apară în Cartea Vieţii şi în Cartea Oastei Sale din Ceruri pe pagini frumoase, pline de fapte vrednice, care să dovedească tuturor luminos şi fericit că am fost cu adevărat nişte slujitori vrednici de Numele Său şi de numele înaintaşilor noştri sfinţi pe urmele cărora păşim. Astfel Domnul ne va binecuvânta pe pământ cu urmaşi vrednici de El şi de noi, iar în ceruri ne va încununa şi pe noi între părinţii noştri şi între fiii noştri cu cununa vieţii şi cu strălucirea veşnică a tuturor celor găsiţi scrişi în Cartea Vieţii Lui.

O, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos – slavă veşnică Ţie!

Îţi mulţumim din toată inima pentru marii şi sfinţii noştri înaintaşi prin care ne-ai adus până la noi Vestea cea minunată a Evangheliei şi Mântuirii Tale prin această minunată Lucrare a Oastei Tale şi prin aceşti minunaţi ostaşi ai Tăi, părinţii şi înaintaşii noştri.

Te rugăm din tot sufletul nostru să le răsplăteşti în Împărăţia Ta cea strălucită şi veşnică toată jertfa şi osteneala pe care le-au depus pentru a ne mărturisi şi nouă adevărul mântuirii Tale. Iar pe noi, Te rugăm să ne ajuţi ca să ne aducem totdeauna aminte cu recunoştinţă şi cu admiraţie de viaţa lor frumoasă şi de faptele lor minunate. Să le cinstim numele şi să le urmăm pilda până la sfârşitul vieţii noastre şi la trecerea noastră în Împărăţia Ta.

Şi Te rugăm şi mai mult pentru urmaşii noştri, ca, în vremile pe care le vor trăi ei şi în sarcina mărturisirii Evangheliei Tale, să le dai şi mai mult har şi putere decât nouă, pentru ca Lucrarea Oastei Tale pentru care au luptat şi au suferit înaintaşii noştri şi noi să devină în zilele lor şi mai bogată în roade cereşti. Să crească şi mai mare în număr şi să apară şi mai strălucită în curăţie, în sfinţenie, în biruinţe pentru Tine.

Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum şi în vecii vecilor.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos!

Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *