Traian Dorz

Şi Dumnezeu a văzut

Când le-a făcut Bunul Dumnezeu pe toate cele create de El în zilele Facerii, după fiecare lucrare făcută, El a văzut fericit că toate erau bune. Pentru că toate cele ce ieşiseră din Cuvântul Lui împlineau cu ascultare statornică şi frumoasă tot gândul pe care El îl avuse cu ele la crearea lor.

Numai când l-a creat pe om, Cuvântul Sfânt nu mai completează descrierea acestei lucrări cu strigătul fericit: Dumnezeu a văzut că acesta era bun.

De ce numai despre om nu este spus aşa?

Pentru că pe toate celelalte Dumnezeu le-a sfârşit, lor nu le-a mai lăsat să‑şi adauge nimic la fiinţa lor. Le-a lăsat numai ascultarea şi porunca Sa.

Dar omului i-a dat voinţa liberă şi puterea de a crea! Acestea două sunt virtuţi dumnezeieşti, iar prin ele Dumnezeu i-a dat omului însuşirea de a se desăvârşi pe sine. De a-şi adăuga lui însuşi partea lăsată de Dumnezeu în voinţa sa şi în puterea sa, după alegerea sa şi după dorinţa sa.

Şi omul face acest lucru, se face pe sine bun sau rău – după cum singur îşi alege.

Se întregeşte, adăugându-şi la ceea ce i-a început Dumnezeu sfârşitul pe care singur el şi-l vrea în ascultarea sau în neascultarea de voia lui Dumnezeu.

Şi numai la sfârşitul fiecărui om, când el singur şi-a împlinit numărul zilelor sale pe care i le-a rânduit Dumnezeu şi numărul faptelor pe care el singur şi le-a rânduit cum să fie, atunci Dumnezeu se uită şi vede cum este lucrarea acestuia. Şi abia atunci urmează constatarea Lui despre fiecare om, potrivit stării aceluia şi sfârşitului pe care şi l-a ales el singur.

Atunci se va spune: Dumnezeu a văzut că omul este bun… sau că este un nebun…

Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, dă-ne un puternic îndemn fiecăruia dintre noi să folosim în chip fericit marile daruri pe care ni le-ai rânduit.

Ca să poţi spune despre fiecare dintre noi: Şi Dumnezeu a văzut că omul acesta era bun.

Amin.

Traian DorzHristos Pâinea noastră zilnică.

Lasă un răspuns