„ŞI MIROSIND DRACUL MIROSUL INIMII, A FUGIT ŞI ÎNGERUL L-A LEGAT PE EL” (Tobie 8, 3)

Chipul de alături e luat dintr-o istorie mai lungă, pe care o puteţi citi în Biblie, la Cartea lui Tobie.

Doi bătrâni, Tobie şi Raguel, aveau două mari întristări. Tobie orbise şi l-a trimis pe fiul său, Tobit, să-i caute leac; iar Raguel avea o fată cu­prinsă de duhul necurat care-i omora pe toţi peţi­torii ei. La acest Raguel ajunge Tobit în peţite. Raguel îi dă fata, spunându-i şi necazul ce-l aşteaptă. Tânărul Tobit şi mireasa lui s-au apărat şi au scăpat de diavolul aşa că, trăgându-se în casa lor, toată noaptea s-au rugat împreună şi într-un vas au aprins tămâieturi cu inima unui peşte pe care-l prinsese Tobit. Noaptea, apropiindu-se dracul şi „mirosind mirosul inimii, a fugit”… şi astfel tinerii au scăpat, spre marea bucurie a lor şi a lui Raguel, care tocmai ieşise de [cu] noapte, să sape şi groapa acestui al optulea mire.

Această istorie să ne fie de învăţătură şi nouă. Cu rugăciunea şi cu inima cea aprinsă s-au apărat şi au scăpat cei doi tineri de diavolul. Aşa să ne apăram şi noi. „Şi mirosind dracul mirosul inimii, a fugit”… zice Biblia. Aşa fuge şi astăzi dracul de o inimă în care s-a aprins şi arde dragostea şi râvna pentru Evanghelia şi învăţaturile Domnului Iisus Hristos.

Mulţi oameni cred că se pot apăra de diavolul cu tămâie de 2, 3 lei, cumpărată din boltă [prăvălie – n.n.]. Zadarnică este această cre­dinţă dacă, pe lângă tămâia din boltă, nu aprinzi şi tămâia inimii tale. Inima ta, citi­torule, să fie o tămâie bine mirositoare şi împrăştietoare de dragoste, de căldură cre­ştinească şi atunci diavolul nu se va putea apropia de tine. După cum lupii şi alte gadine nu se apropie de foc şi lumină, aşa nici diavolul nu se apropie de omul în inima căruia arde focul şi lumina lui Hristos. Găseşte însă diavolul uşa deschisă în ini­mile unde s-a stins lumina lui Iisus. Mulţi cred că diavolul hurducă prin case puştii, prin poduri şi alie locuri pustii. O, ce greşeală, căci diavolul nu caută pustietăţile şi podurile, ci caută inima omului. O evan­ghelie ne spune apriat că „satana a intrat în inima lui Iuda” vânzătorul (Lc 22, 3).

Să ne apărăm inima împotriva satanei. Prin rugăciuni, să-L coborâm pe Iisus şi jertfa Lui în inima noastră şi atunci diavolul nu se va putea apropia de noi.

«Lumina Satelor» nr. 43 / 4 nov. 1923, p. 3

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa  – Sibiu : Oastea Domnului, 2016