Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Şi noi trebuie să trăim o viaţă de biruitori

Şi noi trebuie să trăim o viaţă de biruitori

Şi noi trebuie să trăim o viaţă de biruitori

CUM A BIRUIT IISUS PE SATANA ( II )

dar această viaţă o putem trăi numai primindu-L pe Domnul şi darurile Lui

     Viaţa Mântuitorului a fost o viaţă de ofensivă, de luptă şi biruinţă neîncetată împotriva Ispititorului. Fiecare minune ce o făcea Domnul, fiecare diavol ce-l alunga, fiecare samarineancă şi magdalenă pe care o scotea din adâncul pă-catelor, fiecare predică şi fiecare pildă a Dom-nului erau un atac şi o biruinţă împotriva Satanei. Întreagă viaţa Domnului, clipă de clipă, a fost o viaţă de luptă şi biruinţă împotriva Ispititorului.

     Aşa trebuie să fie şi viaţa noastră: o luptă neîncetată contra Ispititorului. O viaţă de luptă şi biruinţă. Diavolul e un vrăjmaş încăpăţânat. El nu cedează decât ceea ce i se ia prin luptă. El îşi apără cu îndârjire poziţiile câştigate. Fiecare pas de mântuire sufletească trebuie cucerit prin luptă. Fără luptă nu putem câştiga biruinţa şi nu putem lua cununa Vieţii.

     În cartea Apocalipsei, cap. 2 şi 3, se află şapte minunate solii scrise către şapte biserici. Fiecare solie, ştiţi cu ce se sfârşeşte? Cu strigătul răsunător de biruinţă: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul Vieţii, care este în Raiul lui Dumnezeu“… (Apoc. 2, 7). „Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă“… (Apoc. 2, 17). „Şi celui ce biruieşte şi păzeşte până la capăt fap-tele Mele, îi voi da lui stăpânire peste neamuri“… (Apoc. 2, 26). „Cel ce biruieşte nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua“… (Apoc. 2, 11). „Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge de loc numele lui din Cartea Vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Părintelui  Meu şi înaintea îngerilor Lui“ (Apoc. 3, 5). „Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu“… (Apoc. 3, 12). „Celui ce bi-ruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui“… (Apoc. 3, 21).

     Aceste solii strigă ca nişte trâmbiţe cereşti. Ele ne spun că şi noi trebuie să fim creştini luptători şi biruitori. Viaţa noastră trebuie să fie un  cântec de luptă şi de biruinţă. Trebuie să trăim o viaţă de biruitori. Dacă nu biruim, vom fi biruiţi, dacă nu atacăm vom fi atacaţi şi înfrânţi. „Împărăţia lui Dumnezeu se ia prin străduinţă, şi cei ce se silesc  pun mâna pe ea“ (Matei 11, 12).

     Şi noi trebuie să trăim o viaţă de biruitori, dar această viaţă o putem trăi numai primindu-L pe Domnul şi darurile biruinţei, pe care ni le-a câştigat El prin Jertfa Crucii de pe Golgota. Prin Jertfa Crucii de pe Golgota, Satana a fost înfrânt definitiv. Biruinţa Domnului a fost o biruinţă definitivă. Însă, biruinţa Crucii de pe Golgota,  pentru noi n-are nici un preţ, dacă nu-L primim pe Iisus Biruitorul, Care ne aduce darul biruinţei. Sunt atâţia creştini care n-au nici o putere asupra ispitelor,  pentru că nu L-au primit cu adevărat pe Iisus Mântuitorul şi darurile Lui pe care le împarte Duhul Sfânt.

     Biruinţa noastră atârnă de primirea Domnului, atârnă de întrebarea: L-am primit noi cu adevărat pe Domnul şi darurile Lui, ori nu?

va urma

IOSIF TRIFA – Preot

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!