Şi tot poporul să zică: Amin

Psalmul 106, 48

Atât de strânsă legătură în Hristos între păstori şi turmă ar trebui să fie totdeauna, încât din inima întregului popor să izbucnească mereu o puternică dorinţă de participare la toată slujba lor de laudă lui Dumnezeu. Între altar şi naos n-ar trebui să fie nici un pas. Ci să fie o unită şi împreună-fierbinte lucrare la slăvirea Numelui Celui Preasfânt. Ce binecuvântată şi bine-cuvântătoare ar fi atunci mulţimea dacă între ea şi altar nici n-ar exista strana care să cânte singură, fără popor: Amin, amin. Când tot poporul ar fi viu şi lucrător, întregind fierbinte lucrarea de laudă adusă lui Dumnezeu, ce minunat ar fi!… Atât de strânsă unitate în dragoste şi încredere ar trebui să existe între un popor şi conducătorii lui, încât toate bunele hotărâri luate sus pentru acesta – izvorâte dintr-o curată, iubitoare şi apropiată simţire şi dintr-o înţelegătoare grijă plină de conştiinţa răspunderii faţă de el – să poată fi deplin şi fericit primite cu ascultare de poporul întreg.

Atât de strânsă părtăşie în Duhul Sfânt ar trebui să existe între fraţi, de la cei mai dintâi până la cei mai de pe urmă, încât orice hotărâre bună, orice îndrumare sănătoasă şi orice faptă de laudă ar trebui îndată îmbrăţişată cu atâta bucurie de către toţi, ca şi cum în toată mulţimea ar fi numai o singură inimă şi un singur gând. Şi într-adevăr aşa şi este totdeauna: acolo unde capul este sănătos, şi mădularele sunt sănătoase. Unde păstorii sunt sfinţi, acolo şi turma ajunge credincioasă. Unde conducerea este plină de o înţeleaptă bunătate, acolo şi conduşii devin conştienţi ascultători. Unde cei din frunte sunt smeriţi, acolo şi cei din urmă ajung înălţaţi. Şi numai după ce ajung toţi în această binecuvântată stare pot înălţa în­tr-adevăr lui Dumnezeu o primită şi sfântă laudă, la care cu tot sufletul să participe cu toţii în chip vrednic. Ce fericit primeşte Domnul totdeauna o astfel de laudă!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Care ai dorit totdeauna ca toţi ai Tăi, toată Biserica Ta, toată mulţimea, toată lucrarea Ta să fie o singură inimă de sus până jos. De la cel dintâi până la cel din urmă… Pentru ca toate inimile să se bucure de o bucurie. Să se împărtăşească de o binecuvântare. Să se sature dintr-o pâine, simţindu-se fraţi cu toţii. Slavă Ţie că, pe acei care Te ascultă, aşa îi şi faci să fie! Amin.

Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.