Home Sileşte-te mereu să vezi dincolo de întrebări gândurile celor care te întreabă

Sileşte-te mereu să vezi dincolo de întrebări gândurile celor care te întreabă

Sileşte-te mereu să vezi dincolo de întrebări gândurile celor care te întreabă

10. O dată ce ai pornit pe calea Domnului, vei avea a face cu mulţi oameni.
Unii, mişcaţi de schimbarea care s-a făcut cu tine, te vor întreba, dorind şi ei sincer să-L cunoască pe Domnul Care te-a vindecat pe tine.
Dar alţii, vrăjmaşi şi prefăcuţi, te vor iscodi şi întreba numai spre a putea stoarce de la tine un cuvânt cu care apoi să te învinuiască pe tine
sau să-L poată batjocori pe Dumnezeul tău şi Evanghelia Sa,
ori ca să facă un rău Lucrării Domnului şi fraţilor tăi.
Fii cu grijă.

11. Fii deci cu toată grija totdeauna când vei fi întrebat.
La întrebările scurte, răspunde scurt.
La cele încurcate şi dubioase, răspunde fără grabă.
La cele curate, răspunde cald.
Iar la cele răutăcioase şi răuvoitoare, nu răspunde deloc.

12. Celor care te vor întreba cu un cuget curat, răspundele totdeauna.
Celor făţarnici şi vicleni, răspundele rar.
Iar celor batjocoritori şi răi, nu le răspunde niciodată.
13. Când vei fi întrebat despre Domnul şi Evanghelia Lui, spune totul.
Când vei fi întrebat despre străini şi vrăjmaşi, spune puţin.
Iar când vei fi întrebat despre prieteni şi fraţi, nu spune nimic.

14. Fie deci gândul tău plin de Hristos. Dar sileşte te mereu să vezi dincolo de întrebări gândurile celor care te întreabă
şi răspunde numai ce-ţi dă Duhul Sfânt potrivit cu ceea ce vezi şi întrevezi.

15. În răspunsul tău să nu fie niciodată nici şovăire, nici uşurătate, nici frică, nici vrăjmăşie, nici îndoială,
ci limpezime, bunăvoinţă, măsură şi hotărâre înţeleaptă.
Asemenea să fie şi în tăcerea ta.

16. În tine să fie numai adevărul, fie cât îl spui, fie cât îl taci.
Dar totdeauna numai în măsura în care trebuie să-l afle sau să nu-l afle cel care întreabă cu vicleşug,
în măsura în care poate să-l poarte acela care te întreabă cu bunăvoinţă – sau nu-l poate purta,
spre a nu-i face rău nici lui, nici ţie, nici fraţilor, nici Lucrării lui Dumnezeu.
Dacă vei vorbi călăuzit de Duhul, nu vei greşi niciodată, nici vorbind, nici tăcând.

17. O, ce bine este când în cuvântul unui credincios se vede înţelepciunea ca în Cuvântul Domnului nostru!
Atunci dezbinarea şi ruşinea se produc la farisei, nu la Domnul. Paguba este a vrăjmaşilor Domnului şi nu a Lucrării Sale.

18. Dar ce rău este când, în loc să fie înţelepţi, să caute foloasele Domnului şi slava Lui, unii dintre cei „credincioşi“ răspund în aşa fel şi se poartă în aşa chip, încât ajung ei ruşinaţi şi Domnul hulit, iar Lucrarea Lui dezbinată şi păgubită;
în timp ce fariseii câştigă împotriva Domnului nostru.

19. Însemnat lucru este nu ce spune lumea, nici teoriile omeneşti, nici învăţaţii necredincioşi, nici ştiinţa lumii, nici vrăjmaşii Lui despre Dumnezeu. Căci ei nu L cunosc pe El.
Ci însemnat lucru este ceea ce spun cei credincioşi, nu ceilalţi.
Ce spun cei care Îl cunosc pe Hristos, nu cei care nu-L cunosc.
Ce spun cei care I-au auzit Cuvântul şi I-au văzut lucrările,
nu cei ce nici nu le-au văzut.

20. Între cei din lume, totdeauna a fost şi totdeauna va fi dezbinare cu privire la Dumnezeu. Fiindcă teoriile lor se vor bate mereu cap în cap. De aceea sufletele oamenilor nici nu se iau prea mult după aceste teorii felurite şi necredincioase.
Dar ochii tuturor sunt totdeauna îndreptaţi şi urechile lor vor fi totdeauna îndreptate cu toată atenţia la cei credincioşi. Ca să vadă şi să audă felul mărturisirii şi vieţii celor credincioşi în El.
O Doamne, fă-i pe toţi ai tăi nişte mărturii mântuitoare.
Amin.

Avuţia sfântului moştenitor / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *