Fără inimă, strădania noastră nu înseamnă nimic
O inimă aprinsă pentru Domnul este şi azi jertfa cea mai plăcută lui Dumnezeu. O inimă aprinsă pentru Domnul e şi azi jertfa ce se ridică spre cer şi îl leagă pe om cu Dumnezeu. (…)
Să ne dăm şi noi seama că a Domnului este toată averea noastră, şi cea lumească, şi cea sufletească. Să punem în slujba Domnului şi să aprindem pentru Domnul şi averea noastră cea sufletească: mintea, priceperea, cunoştinţa şi mai ales inima
Din turma oilor sale, Abel a ales ca jertfă pentru Domnul mielul cel mai gras. Din turma bogăţiilor noastre sufleteşti, să alegem şi noi „mielul cel mai gras“, adică inima noastră; şi această inimă să o aprindem pentru Domnul. Fără această inimă, jertfa noastră n-ajunge nimic.
* * *
Un corazón ardiendo para el Señor es aún hoy el sacrificio más agradable a Dios. Un corazón encendido para el Señor sigue siendo el sacrificio que se eleva al cielo y ata al hombre a Dios. Démonos cuenta que todo nuestro caudal le pertenece a Él, tanto el de este mundo como el de nuestra alma. Pongamos, pues, al servicio del Señor toda nuestra fortuna espiritual: nuestra mente, nuestro entendimiento, nuestra conciencia y, sobre todo, nuestro corazón.
Del rebaño de sus ovejas, Abel eligió, como sacrificio, el carnero más robusto. Del rebaño de nuestras riquezas espirituales, elijamos también nosotros “el carnero más robusto”, es decir, nuestro corazón y ofrezcámoselo al Señor. Sin este corazón, nuestro sacrificio no es nada.
(Traducido de: Preot Iosif Trifa, Citiri și tâlcuiri din Biblie, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2010, p. 85)
Traducción y adaptación: Jose David Menchu
sursa: doxologia.org
El próximo artículo será publicado el 27 de enero de 2020.
Următorul articol va fi publicat pe 27 ianuarie 2020
