Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Sinceritatea şi smerenia

Sinceritatea şi smerenia

Sinceritatea şi smerenia

1 – Lucrarea vie în Hristos a avut totdeauna aceste douã caracteristici: smerenia şi sinceritatea. Acestea ne-a spus Domnul Iisus Însuşi ca noi toţi sã le învãţãm de la El.
2 – În lucrarea sfântã a pãrtãşiei cu Dumnezeu, au venit numai sufletele care au fost pãtrunse de sinceritate şi smerenie – şi au rãmas numai atâta cât s-au putut pãstra cu adevãrat sincere şi smerite atât faţã de Hristos cât şi faţã de fraţi.
3 – În momentul în care cineva cade din sinceritate în prefãcãtorie şi din smerenie în îngâmfare, ei s-au despãrţit sufleteşte atât de Hristos cât şi de fraţi, chiar dacã printr-o încãpãţânare fireascã şi printr-o împotrivire ambiţioasã au cãutat sã mai rãmânã în mijlocul bisericii şi adunãrii sfinte.
4 – Atâta vreme cât suntem sinceri şi smeriţi, noi rãmânem în Harul lui Dumnezeu, – fiindcã este scris: celor smeriţi le dã Har. Dar în momentul când am pierdut smerenia, Harul s-a dus, pentru cã ea stã numai în vasul smereniei. Când crapã acest vas, – Harul curge spre alţii.
5 – Sãrbãtoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este cu deosebire o sãrbãtoare a sinceritãţii şi a smereniei. Maica Domnului a fost sufletul cel mai smerit şi mai sincer care a putut fi gãsit de Tatãl Ceresc în mijlocul lumii pentru a putea împlini prin ea în chip vrednic, taina şi promisiunea Întrupãrii Fiului şi arãtarea roadelor Sfântului Duh.
6 – Datoritã smereniei şi curãţiei ei, S-a putut arãta în ea pentru prima datã în Istorie şi în lume, lucrarea împreunatã a Sfintei Treimi. Sfântul şi marele arhanghel i-a zis: Tatãl te-a ales, Fiul Se va naşte din tine şi Duhul Sfânt te va umbri… Despre Sfânta Treime se vorbeşte clar pentru prima datã în Sfânta Scripturã, în legãturã cu Maica Domnului.
Ce înaltã întrupare au avut în fiinţa ei sinceritatea şi smerenia!
7 – Toatã puterea Sfintei Treimi, toatã lucrarea lui Dumnezeu s-a concentrat atunci în Sfânta Fecioarã Maria pentru cã prin ea trebuia sã se realizeze cea mai uriaşã şi veşnicã operã a lui Dumnezeu, care era mântuirea lumii. Şi aceastã lucrare nu se putea face decât acolo unde era desãvârşitã şi totalã, smerenia şi sinceritatea.
8 – Dacã n-ar fi fost îndeplinite în modul cel mai desãvârşit aceste douã condiţii, Dumnezeu-Tatãl nu S-ar fi oprit asupra ei. Dumnezeu-Fiul nu S-ar fi putut Întrupa din fiinţa ei, iar Sfântul Duh nu ar fi umbrit-o.
9 – O, cât respect sfânt trebuie sã avem noi, potrivit Evangheliei, faţã de sfânta Fecioarã, acest vas ales de care S-a folosit atât de minunat Dumnezeu – şi faţã de care mãritul arhanghel Gavril a arãtat atât de înaltã preţuire încât cutremurat de evlavie i s-a închinat, zicându-i: Plecãciune Ţie, cãreia Ţi s-a fãcut mare har.
10 – Poate cã în noaptea când arhanghelul i s-a arãtat, ea veghind şi rugându-se, se gândea la profeţia lui Isaia despre Fecioara care va naşte pe Emanuel – şi îşi va fi dorit şi se va fi rugat ca ea sã fie mãcar o slujitoare smeritã şi curatã a acelei sfinte Fecioare.
Şi tocmai atunci şi tocmai pentru aceastã smerenie şi curãţie a ei, îngerul trimes de Tatãl, i-a grãit: Tu eşti Fecioara Sfântã.
11 – În Noaptea Naşterii poate cã tot acelaşi arhanghel Gavril s-a dus şi la pãstorii din Betleem sã le vesteascã şi lor cã li s-a Nãscut Mântuitorul… Poate cã şi aceşti smeriţi şi curaţi pãstori se vor fi gândit între ei, veghind şi rugându-se, tot la profeţia cu Fiul Emanuel, nãscut din Fecioarã, şi îşi vor fi dorit şi se vor fi rugat şi ei, sã fie învredniciţi sã-L afle şi sã-L cunoascã.
Şi tocmai atunci şi tocmai pentru aceastã smerenie şi curãţie a lor, îngerul trimes de Tatãl le-a grãit:
S-a Nãscut, mergeţi sã-L aflaţi şi sã vã închinaţi Lui…
12 – Şi cu magii trebuie sã se fi petrecut astfel, pentru cã în tot ce au fãcut şi ei, se vede limpede cã au fost pãtrunşi de sinceritate şi smerenie.
13 – Şi tot într-o noapte prelungitã din aceastã Noapte Sfântã, s-a petrecut şi minunea revelaţiei cu pãrintele nostru sufletesc, care a fost alesul lui Dumnezeu pentru a face prin el aceastã Lucrare mântuitoare în ţara şi în credinţa noastrã… În noaptea aceea el veghea şi se ruga ca Dumnezeu sã înceapã prin cineva vrednic, o lucrare vie şi mântuitoare în lume… şi poate cã acelaşi arhanghel mãreţ a fost trimes de Dumnezeu şi la el ca sã-l inspire şi sã-l determine spunându-i: Tu eşti acel prin care se va face aceastã lucrare.
14 – Tot aşa spusese şi pare cã tot acest arhanghel şi celorlalţi mari slujitori ai lui Dumnezeu sã facã lucrarea lor la vremea sa, fiecãruia: lui Avraam, lui Moise, lui David, lui Daniel, lui Ioan, lui Petru, lui Pavel… Felul cum a lucrat de fiecare datã este aproape acelaşi.
15 – Fiecare dintre cei cãrora li s-a arãtat îngerul care stã în faţa lui Dumnezeu – au avut aceleaşi frumoase însuşiri ale smereniei şi sinceritãţii… şi lucrarea pe care au fãcut-o fiecare din aceşti minunaţi trimeşi ai lui Hristos, a avut de fiecare datã acelaşi caracter etern, profund şi ceresc al smereniei şi sinceritãţii, munca şi lupta, lacrimile şi dragostea, curajul şi jertfa.
Fiindcã acestea sunt caracteristicile lui Hristos.
16 – Fiecare dintre cei ce am fost chemaţi prin Cuvântul şi prin Duhul Sfânt la aceastã Lucrare, – am fost aleşi de Dumnezeu… Nu întâmplãtor am fost chemaţi când am fost chemaţi – şi nu întâmplãtor am fost nãscuţi din pãrinţii din care ne-am nãscut, în locul şi în timpul naşterii noastre.
Tot aşa este şi cu naşterea din nou, cu naşterea din Dumnezeu.
17 – Puteam sã fim chemaţi în alte lucrãri, – mai erau destule.
Puteam sã fim mers în altã parte, – mai aveam unde merge.
Puteam sã auzim de la altcineva şi altceva, – mai erau atâţia şi atîtea…
Dar dacã aici am fost chemaţi şi aici am venit şi aşa am cunoscut, – atunci aşa sã rãmânem pe totdeauna.
18 – Dumnezeu nu ne-a chemat întâmplãtor – şi nu ne-a dat zadarnic un dar fiecãruia… Nu ne-a fãcut degeaba sã cunoaştem nişte adevãruri atât de adânci, şi sã avem nişte pãrinţi atât de minunaţi – ci ne-a fãcut toate acestea cu un mare şi unic scop: aflarea şi vestirea lui Iisus Cel Rãstignit. Primirea şi mãrturisirea lui Hristos în sinceritate şi smerenie, pentru mântuirea noastrã şi a tuturor semenilor noştri între care ne-a aşezat El.
19 – Pentru acest scop Dumnezeu ne-a dat adevãrurile cele mai frumoase, pãrinţii cei mai buni, cântãrile cele mai inspirate, lacrimile cele mai dulci, adunãrile cele mai fericite, fraţii cei mai minunaţi.
Ştim noi oare ce mari binecuvântãri sunt acestea?
20 – Aici Dumnezeu ne-a chemat în ceasul cel mai potrivit, în felul cel mai frumos şi în locul cel mai sfânt… ne-a înzestrat cu talentele cele mai frumoase… Cei care nu ni le-am descoperit încã, sã ni le descoperim şi sã le punem în lucrare. Cei ce ni le-am descoperit şi suntem convinşi de ele, sã le folosim în modul cel mai harnic, identificându-ne cu munca, cu slujba, cu misiunea pe care ne-a rânduit-o Dumnezeu, – dar totdeauna cu toatã smerenia şi sinceritatea, cãci acestea singure sunt trãsãturile lui Hristos şi au Duhul Lui.
Amin.

Traian Dorz – Întâi să fim

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!