Singurul post orânduit prin Lege era ziua ispăşirii la zece Tisri (cf. Lev 10, 16), dar în robie evreii ţineau patru posturi anuale şi anume: postul cel de a patra, a cincea, a şaptea şi a zecea lună (cf. Zah 7, 3-5, cap. 8; cap. 19).
Postul este abţinerea totală sau parţială de la anumite mâncăruri, mai ales carnea, în cazul bătrânilor şi bolnavilor.
Postul este instituit de Însuşi Dumnezeu (cf. Ioil 2, 12-15), ca mijloc:
a). pentru virtute (cf. Tobie 12, 8; Mt 17, 21);
b). pentru pocăinţă şi împăcare cu Dumnezeu (cf. Lev 16, 29-31);
c). Pentru milostivirea divină (cf. Deut 9, 18-19; Est 4, 13-16; 9, 31).
Postul să fie fără făţărnicie, fără mândrie, în duhul adevăratei pocăinţe (cf. Mt 6, 16-18; Lc 18, 12-14).
Exemple de post:
a). tristeţe, păcate, nenorociri (cf. II Sam 3, 35; 1, 12);
b). adorarea lui Dumnezeu (cf. Mt 4, 2¸Mc 1, 12-13; Lc 4, 42; Exod 24, 18; Iudit 8, 5-6; Est 4, 16).
Alte posturi: Isaia 58, 3-7; Ioil 1, 14; 2, 12-15; Isus Sirah 34, 28; Mt 6, 16-18; 9, 14-15; 17, 21; Mc 2, 18-19; Lc 2, 37; 4, 2; 5, 33; 21, 34; Fapte 10, 31; 13, 3; 14, 23; 27, 9; I Cor 7, 5; II Cor 6, 5; 11, 27.
Postul trebuie însoţit cu rugăciune. Postul şi rugăciunea împreună coboară har divin, făcând veşnică primăvara vieţii ce s-a înnoit în dragostea şi pacea ei.
Timp de pregătire şi har / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
