Cântarea îngerilor – Luca 2, 14
O slavă cu adevărat vrednică de Numele cel înalt al lui Dumnezeu trebuie să fie totdeauna la cea mai mare înălţime.
La slăvirea Lui trebuie să ia parte tot ceea ce este mai înalt în fiinţa noastră.
Şi pe El să-L slăvim cu tot ce putem avea mai înalt, mai iubit, mai inspirat, mai ales, mai frumos din inima noastră şi din talentele noastre.
Din expresiile noastre şi din toate posibilităţile noastre trupeşti şi duhovniceşti.
Dar cât de puţini oameni îi aduc lui Dumnezeu o slavă în locurile lor cele mai înalte!
Cât de mulţi, când ajung în înălţimi pe pământ, uită că sunt oameni şi, în loc să se smerească şi să-I aducă slavă lui Dumnezeu că i-a ajutat să ajungă acolo, se îngâmfă şi le pretind celor rămaşi mai jos ca ei să le aducă slavă lor.
Cât de puţini oameni – în înălţimea puterii lor, sau a sănătăţii lor, sau a avuţiei lor, sau a frumuseţii lor, sau a talentului lor
Îi aduc o adevărată slavă lui Dumnezeu…
Şi cât de mulţi, cu frumuseţea lor se slăvesc pe ei, cu sănătatea lor slăvesc păcatul, cu puterea lor – dezmăţul, cu talentul lor – deşertăciunea, şi cu averea lor – pe Satana!
Voi, alese făpturi ale lui Dumnezeu, aduceţi slavă lui Dumnezeu cu atât mai înalt, cu cât v-a ridicat mai pe înălţimi.
Când rugăciunea voastră este o strălucită înălţare, slăviţi-L înalt pe Dumnezeu.
Când cântarea, sau mărturisirea, sau bucuriile vă sunt de o cerească înălţime, înălţaţi de pe cele mai înalte culmi cea mai înaltă slavă lui Dumnezeu, căci toate sunt de la El.
Slavă, cea mai înaltă slavă Ţie, Dumnezeul nostru cel Preaînalt!
Ţie Ţi se cuvine tot ce putem aduce mai strălucit din inimile noastre şi din darurile Tale.
Te rugăm, Doamne, oricând va trebui să-Ţi aducem ceva spre slava Ta, dăruieşte-ne prin Duhul Tău cele mai alese gânduri, cele mai minunate expresii, cele mai inspirate melodii, cele mai înalte simţiri.
Pentru ca în felul acesta să-Ţi putem aduce slava cea mai înaltă, vrednică de Numele Tău înalt şi sfânt. Amin.
Traian Dorz
