Slavă veşnică, Iisuse,
dulcelui Tău Nume Sfânt,
– iată-mi vorbele aduse
pentru ultimul cuvânt,
iată-mi ultimele boabe
din tămâia ce-o aprind,
cât aceste braţe slabe
încă de pe lume-ntind.
Slavă veşnică şi-ntreagă
dulcelui Tău Nume Sfânt
mi-e cântarea cea mai dragă
şi din urmă pe pământ,
şi mi-e ultima dorinţă
care o mai am de spus
şi cu-ntreaga mea fiinţă
vreau s-o-nalţ cât mai presus.
Slavă veşnic strălucită
dulcelui Tău Nume-ales
e cununa fericită
ce sfârşitului mi-o ţes,
este ultima-mi solie
care lumii am de spus
şi întâia care Ţie
Ţi-o aduc, sosind, Iisus.
Cântările din Urmă / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007
