Slăvit să fie Domnul
în cer şi pe pământ
de îngeri şi de oameni,
căci El e Domnul Sfânt.
Slăvit să fie Domnul
din zori și până-n noapte,
aceasta e cântarea
nu vorbele deșarte.
Slăvit să fie Domnul,
căci El ne-a liberat
din mâna lui satana,
din moarte şi păcat.
Slăvit să fie Domnul,
căci mult a suferit,
dar a făcut aceasta
fiindcă ne-a iubit.
Slăvit să fie Domnul
căci mare dar ne-a dat
chiar însuși trupul Său
spre hrană ne-a lăsat.
Slăvit să fie Domnul,
căci iadul a zdrobit,
al Lui Trup Sfânt şi Sânge
pe toţi ne-a mântuit.
Slăvit să fie Domnul,
căci El ne-a împăcat
cu Dumnezeu şi Tatăl,
Cerescul Împărat.
Slăvit să fie Domnul!
– să cânte toţi mereu.
Slăvit să fii Tu, Doamne!
– să-Ţi cânt în veci şi eu!
Poezia este de fr. I. Tudosciuc, înv. Brăhășoaia-Vasului,
iar melodia de la frații din Viștea de sus, Făgăraș.
