„Cu cât mai mult sângele lui Hristos care, prin Duhul Cel veşnic, s-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfă fără prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!” (Evrei, 9, 14).
„Ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!”
Ce pildă frumoasă de slujire a fost Domnul nostru Iisus Hristos care, în chipul unui Samaritean milostiv şi bun, ne-a ridicat pe noi de unde eram căzuţi şi rătăciţi sufleteşte şi jefuiţi de tot ce era frumos, curat şi Sfânt în viaţa noastră. A venit diavolul cu promisiuni deşarte şi, în loc de sfinţenie şi curăţie sufletească, ne-a robit cu patimi şi păcate. Dar iată, într-o zi, bunul şi milostivul nostru Samaritean a venit şi ne-a ridicat, a legat rănile noastre, ne-a uns cu untdelemn şi cu vin şi ne-a aşezat în Biserica (Casa) Tatălui Său, care ne iubeşte şi ne-a iertat pe noi de păcatele noastre, prin sângele Său.
„Iubirea tainică a lui Iisus să ne unească” (Apocalipsa 1, 5) şi să ne umple de bucurie şi astfel lipiţi de Domnul să fim plini de roadele cele bogate ale vieţii celei noi, ale vieţii de sfinţenie şi neprihănire. În fiecare dintre noi să stăpânească un singur gând: Doamne, iată-mă, stau gata să fac voia Ta, să slujesc Ţie! Trimite-mă la luptă cum vrei Tu şi unde vrei Tu… Eu nu mai trăiesc pentru mine şi nu mai sunt al meu, ci sunt în totul numai al Tău. Fă Tu ce vrei cu mine.
Noi toţi am făcut un legământ cu Dumnezeu şi am promis atunci că vom sluji pe Domnul Iisus până la moarte.
Este vremea ca toţi să ne trezim din somnul confortului cald şi să ascultăm glasul Domnului care ne cheamă la misiune şi slujire.
Domnul ne cere astăzi dovada trăită a acelor legăminte pe care le-a rostit gura noastră. Abia acum să ne dăm seama de angajamentul nostru cutremurător faţă de Domnul nostru Iisus Hristos. Cât au fost părinţii noştri, noi am cules atâtea binecuvântări şi stări divine şi Sfinte. Domnul ne cheamă şi pe noi să punem mâna pe plug şi să nu ne mai uităm înapoi. Hristos cere de la noi acum, nu mai târziu, să facem, acum, nu altădată, căci altădată vor fi alţii pe care Domnul îi va rândui la timpul lor. Acum este timpul nostru de slujire şi de jertfire în via Domnului. Să privim la jertfa Părintelui Iosif cu câtă grijă s-a purtat faţă de noi, copiii săi sufleteşti, prin câtă umilinţă şi suferinţă a trecut… Ar trebui să spunem neamului nostru întreg de Jertfa Domnului nostru Iisus, dar şi de a Părintelui Iosif… Cu cât drag şi zel a sunat cu goarna Sa peste dealuri şi peste văi, în oraşe şi prin sate, chemându-ne la Domnul, sub Crucea Lui, unde să ne găsim fericirea iertării şi binecuvântări sufletului nostru.
Să fim şi noi, urmaşii lui, nişte făclieri ai Oastei Domnului şi ai Bisericii noastre, şi a strămoşilor noştri. Să slujim şi noi pe Domnul, arătând urmaşilor noştri Jertfa mântuitoare a Domnului Iisus de pe Golgota cât şi jertfa părinţilor noştri care au rămas ca o pildă vie de slujire şi jertfă, cu care L-au slujit pe Domnul şi pe El răstignit.
Părinte Iosif, vei rămâne pentru noi nemuritor, un model viu de urmat, făcând parte pentru vecie din trupul Bisericii lui Hristos şi al neamului nostru. Aşa au slujit ei… Şi nimeni şi nimic nu au mai putut să-i despartă de dragostea lui Hristos. „Nici necazul sau strâmtoarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia” (Romani 8, 35).
„Să spunem tuturor de harul Tău bogat, Să vină toţi să afle iertarea de păcat, Să ducem pân-la moarte mărturisirea Ta, În slujba mântuirii, învredniciţi de ea.” (Traian Dorz) Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Pr. Ionel MARIN