Cei drepţi să asculte deci poruncile răbdării pe care Scriptura ni le dă: „Fiul meu, dacă vrei să intri în slujba lui Dumnezeu, păstrează-te întru dreptate şi întru frică şi pregăteşte ispitei sufletul tău. Smereşte-ţi inima ta şi stai tare, pentru ca viaţa ta să se găsească plină şi îmbelşugată în ziua cea de apoi. Primeşte tot ceea ce-I va plăcea lui Dumnezeu să-ţi trimită, nu te lăsa abătut în durere şi păstrează răbdarea când vei fi umilit, căci aurul şi argintul prin foc se încearcă, iar oamenii care pot fi primiţi de El, prin cuptorul umilinţei” (Eccl 2, 1-5). Iar într-o altă parte: „Fiule, nu te nelinişti împotriva pedepsei de care Dumnezeu se slujeşte pentru a te îndrepta şi nu te lăsa abătut când El te ceartă, căci Dumnezeu pedepseşte pe cel pe care îl iubeşte şi loveşte cu varga pe toţi cei pe care îi primeşte în numărul fiilor Săi” (Prov 3, 11-12).
Cei pe care El îi primeşte în acest fel în numărul fiilor Săi sunt oamenii demni de a fi primiţi, despre care s-a vorbit în celălalt pasaj. Căci este drept ca, fiind căzuţi din fericirea Raiului prin mândrie şi prin râvnă dezordonată spre plăceri, să fim restabiliţi prin umilinţă şi prin răbdarea în cele rele; exilaţi de răul pe care l-am făcut, să fim chemaţi înapoi (din exil) prin cele pe care le suferim; păcătuind atunci împotriva dreptăţii şi suferind acum pentru dreptate.
Cap. XIV / Răbdarea drepţilor
Opuscule / Fericitul Augustin ; trad.: protos. dr. Arsenie Obreja. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
