Proverbele 1, 1
Primul lucru pe care îl face o carte este că ni-l arată pe autorul ei. Fiecare carte are pe prima ei pagină numele celui care a scris-o. Prima lucrare pe care o face o operă este să ni-l înfăţişeze pe cel care a creat-o. Numele creatorului este ca o pecete pusă pe fruntea creaţiei sale, iar ea întreagă ne vorbeşte despre el de la început şi până la sfârşit. De la primul cuvânt şi până la ultimul. Ce minunat trebuie să fie autorul unei cărţi frumoase! Toată desfăşurarea conţinutului unei cărţi este depănarea firului de aur al bogăţiei inimii şi minţii celui care a scris-o. O carte îl arată totdeauna pe autorul ei, după cum orice lucru îl arată pe acela care l-a făcut. Aşa cum este el este şi ea. Dar şi autorul unei cărţi este el însuşi opera cuiva. Solomon spune, în fruntea a două dintre cărţile sale, că el este fiul lui David, împăratul Ierusalimului: la începutul Proverbelor şi al Eclesiastului. Numai la Cântarea Cântărilor spune doar atât: făcută de Solomon… Cântarea Cântărilor pare să fie opera tinereţii lui Solomon. Proverbele – a bărbăţiei. Iar Eclesiastul – a bătrâneţii sale. În Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu ele sunt aşezate altfel, dar cele trei cărţi ale lui Solomon numai aşa ne pot înfăţişa adevărata stare a vieţii aceluia care le‑a scris: dacă le privim în această ordine în care au apărut ele. Prin harul şi cu ajutorul Domnului, noi ne vom strădui să urmăm prin aceste gânduri izvorâte din aplecarea asupra lor nu numai desfăşurarea adevărurilor cuprinse în cuvintele inspirate de înţelepciunea lui Dumnezeu din ele, ci şi învăţămintele trase de însăşi viaţa celui care le-a scris.
O, Părintele Înţelepciunii veşnice, Te rugăm să primeşti laudele şi mulţumirile noastre pentru toată înţelepciunea tuturor lucrărilor Tale. Îţi mulţumim pentru marii Tăi oameni înţelepţi prin care ne-ai arătat şi nouă cărările vieţii… Te rugăm, nu-i lăsa niciodată pe nici unii dintre fiii Tăi şi fiii noştri fără această lumină, pentru ca să nu ne pierdem cu toţii în întuneric şi în moarte. Fă-i pe toţi să rămână în lumină, ca să aibă roadele şi răsplata vieţii veşnice. Amin.
