De obicei, pentru ostașii Domnului, numele unor importante localități sunt legate de nunele unor fraţi, bărbați, lucrători activi în via Domnului. Dar în cazul unui mare oraș de prestigiu și cosmopolit ca Târgu Mureș, important centru medical, a existat și mai poate fi o excepție familia surorii Vicki (Victoria) Lacatiș.
Rămasă văduvă de 14 ani, cu patru copii, două fete și doi băieți, și-a dus cu jertfă și destoinicie crucea familiei, câștigându-și pâinea doar mânuind cu dibăcie acul de cusut, în industria confecțiilor. Temperament dinamic, înțeleaptă, cu mare putere de convingere, după ce-a aflat Calea prin Oastea Domnului, a devenit o adevărată „samarineancă” , mărturisindu-L pe Domnul, atât în mediul social în care a trăit, cât și-n propria familie, crescându-și copiii în frica și-n dragostea de Domnul. Dar ceea ce-și amintesc și-și vor aminti nenumărați frați ostași, și nu numai ei, este că oridecâteori cineva apela la sora Vicki pentru o găzduire legată de spitalizare în renumitul Tg. Mureș, casa ei a fost totdeauna deschisă și deosebit de ospitalieră… Așa s-a dovedit și rolul de „Samarinean milostiv”… Ceea ce a transmis și copiilor ei, atât prin legătura frățească, ostășească, cât și prin legătura strânsă cu Biserica Ortodoxă…
Cu toate acestea, Domnul a îngăduit în familia lor grele încercări, boli ale copiilor, chiar și moartea fiului ei, un scump frățior, Marinel, căsătorit și cu mai multi copii… Însăși mama acestor copii a avut de îndurat grele și lungi suferințe. Cu toate acestea, când mulți dintre noi i-am cerut ajutorul în situați grele, lăsa toată treaba, dimpreună cu una din fiicele iubite, suferindă și ea, și se puneau pe pe Psaltire, pe Acatist, pe rugăciune liberă. Și am simțit adesea ajutorul Domnului din plin, datorită acestor curate și fierbinți rugăciuni.
Dar greaua suferință prin care a trecut timp îndelungat, ani de zile, a luat sfârșit. Și astfel Sora Vicki Lacatiș e trecut la Domnul în ziua de miercuri, 8 dec. 2010 (în vârstă de 78 ani), înmormântarea având loc în ziua de vineri, 10 dec. a.c. Slujba s-a ținut la Biserica din Piatră, iar îngroparea s-a făcut la Biserica de Lemn, monument istoric, din apropiere. Deși vremea a fost geroasă, participarea a fost considerabilă, compusă din credincioșii Bisericii, majoritatea coriști (cor dirijat de obicei de fiica Monica), frați ostași, vecini și prieteni, români și chiar maghiari. .. Au slujit și au spus cuvinte-necrolog de o adâncă prețuire pentru cea plecată în veșnicie, Pr. paroh Valentin Berbecar, Pr. Ioan Șuteu, și părintele Diac. Iosif Roiban (Târnăveni). Praznicul de după înmormântare, pregătit cu multă grijă de familie, a fost ținut într-o cantină de prestigiu, fiind binecuvântat de preoții slujitori prezenți.
Domnul să mângâie familia îndurerată, pe Mariana, pe Monica și pe Traian, care au avut o asemenea mamă cu viață sfântă, jertfitoare și ostășească, pildă vrednică de urmat. Și nu numai pentru ei, ci și pentru noi toți cei ce-am cunoscut-o, am prețuit-o și-am iubit-o.
Dumnezeu s-o odihnească pe Sora Vicki în corturile Sale veșnice.
Mircea ANDRONIC
mărturie culeasă de Andrei Micuțiu
din foaia Iisus Biruitorul, Nr. 1 (769)27 dec. – 2 ian. 2011
