Citesc un psalm minunat, al 20-lea: „Unii se bizuiesc pe carăle lor, alții pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie și cad; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.Ei se indoaie si cad;dar noi ne ridicam si ramanem in picioare” .E frumos, nu-i așa? …
Aveti în El toată plinătatea” – aș vrea să spun acest lucru lumii întregi. Cu cât te bucuri mai mult, de orice îți dă viața, când cunoști pe Hristos! Sunt cea mai fericită ființă din lume, căci sunt în mâna Lui și pot face ceva pentru El.
Trebuie să murim! Experiența aceasta mi se pare tot mai trebuincioasă. Trebuie să ne lepădăm, una după alta, de multe lucruri. Cineva a zis: trebuie o moarte desăvârșită, ca să trăim o viață desăvârșită! Da, așa este: Dumnezeu să ne ajute!
„Mi s-a cerut să vorbesc… M-am gândit că, dacă Dumnezeu îmi cere acest lucru, El mă va învăța ce să vorbesc și am zis: „Da.” Știu că prin mine nu pot nimic, dar Dumnezeu alege pe cei slabi, pe cei neputincioși ca uneltele Lui…
sursa: Familia Creștină, nr. 1, din anul 1941
