Un nume de „botez“
Unul din cei mai mari gânditori ai omenirii, englezul Shakespeare era un înverşunat adversar al alcoolului. Cu toate prilejurile arăta stricăciunile ce le face acest “duh al diavolului“.
De la acest mare gânditor a rămas un fel de „nume de botez“ al alcoolului. Shakespeare i-a dat alcoolului numele lui cel adevărat, pe are îl punem şi noi aici în carte, ca să-l ştie toată lumea:
Tu, spirit nevăzut al alcoolului, a zis Shakespeare, dacă nu ţi s-a dat încă un nume, drac să fie numele tău.
O legendă de la Ierusalim
Când am fost în pelerinaj la Ierusalim, în ţara Arabilor, am auzit o poveste de-a lor. Cică, văzând credincioşii lui Mahomed-profetul cât de repede se lăţeşte Evanghelia lui Hristos, au mers la un mare vrăjitor al lor care se pricepea la făcutul a fel de fel de vrăji şi otrăvuri şi l-au rugat să facă ceva pentru slăbirea creştinătăţii, căci altcum semiluna (legea lor) e pierdută.
Vrăjitorul deschise atunci o ladă şi scoase o căldare mare ce avea nişte ţevi încârligate de credeai că un şarpe şede deasupra ei. „Daţi acest vas în dar creştinilor – zise vrăjitorul – şi nu vă mai temeţi de ei“. Aşa s-a şi întâmplat. Creştinii au apucat a fierbe şi a bea alcool. Lupta lor pentru răspândirea Evangheliei a încetat. Evanghelia lui Hristos n-a putut cuceri păgânătatea.
Părintele Iosif Trifa, din “Alcoolul duhul diavolului”
