Home Spre asemãnarea cu Hristos – Scurtă reflexie la Sf. Mare Mucenic Dimitrie

Spre asemãnarea cu Hristos – Scurtă reflexie la Sf. Mare Mucenic Dimitrie

Spre asemãnarea cu Hristos – Scurtă reflexie la Sf. Mare Mucenic Dimitrie

43Nu ştiu de ce la vremea toamnei – poate pentru că toamna se numără „bobocii” – suntem mult mai aplecaţi către sfinţi şi sfinţenie. Pe lângă sărbătorile din calendar însemnate cu roşu şi, mai nou, cu albastru, nu este zi în care, chiar dacă e însemnată cu negru, să nu găsim minunate vieţi de sfinţi, zugrăvite cu măiestria martorului ocular aşezate în cartea dedicată lor – Vieţile Sfinţilor. Parcurgând numai săptămâna ce se încheie cu viaţa şi mucenicia Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, găseşti un întreg buchet de minunaţi sfinţi martiri, cuvioşi, sihaştri, dar şi evlavioşi mireni, curajoşi ostaşi ai lui Hristos. Imaginea este completă: de la Apostoli ai lui Hristos (Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului, pe 23 octombrie) sau întocmai cu Apostolii (Sf. Ierarh Averchie, pe 22 octombrie) la înalţi ofiţeri în armata romană (Sf. M. Mc. Dimitrie) şi cuvioşi apărători ai Ortodoxiei pe pământ românesc (Sfinţii ardeleni, pe 21 oct.) etc.

O mulţime de sfinţi ce ne îndeamnă şi pe noi la sfinţenie! Citind viaţa lor, te minunezi de puterea lui Dumnezeu care le este dăruită, dar şi de harul ce l-au primit în hotărârea lor de a se asemăna lui Hristos. În fond, sfinţenia este şi puterea primită de la Dumnezeu de a fi asemenea cu El. Iată un singur exemplu, din cele multe, de minunată arătare a puterii dăruită sfinţilor: Sfântul Artemie, prăznuit la 20 octombrie, după multe alte chinuri, a fost strivit de către călăi între două mari pietre: „O zi şi o noapte a petrecut sfântul între acele două pietre. După aceea, Iulian [Apostatul] a poruncit să fie ridicată piatra, socotind că sfântul a murit: şi, iată, sfântul, mai presus de fire, s-a aflat viu şi, sculându-se, umbla. Şi le era tuturor groază a-l vedea, pentru că era strâns ca o scândură, având oasele zdrobite şi toate măruntaiele dinlăuntru căzute, faţa îi era turtită şi ochii căzuţi, însă sufletul se ţinea încă într-însul şi cu picioarele putea să umble şi cu limba bine grăia” (Vieţile Sfinţilor pe luna
Octombrie, ed. a II-a, Ed. M-rea Sihăstria, 2005, pg. 249). Hotărârea statornică a sfinţilor de a nu-L tăgădui pe Mântuitorul lor ne este de mare ajutor în hotărârea noastră de a fi asemenea lui Hristos.

Nu e uşor însă a fi asemenea lui Hristos „cu un singur salt făcut tocmai de jos”, după cum spune Sf. Nicolae Velimirovici: „Nu este uşor să fii asemenea lui Hristos dintr-o dată. Fii mai întâi asemenea oamenilor buni din satul tău. Aceasta să-ţi fie cea dintâi treaptă. Fii apoi asemenea oamenilor sfinţi ai naţiei tale. Aceasta să-ţi fie treapta a doua. Fii apoi asemenea celor mai mari sfinţi ai Bisericii. Aceasta să-ţi fie treapta a treia. În cele din urmă să fii asemenea lui Hristos. Aceasta este culmea…, unde nu se poate ajunge cu un singur salt făcut tocmai de jos” (Învăţături despre bine şi rău, Ed. Sophia, Bucureşti, 2006, pg. 197-198). Plin de înţelepciune este îndemnul Sfântului Nicolae Velimirovici. Cred că fiecare avem în preajma noastră (în sat, în oraş…) un om pe care să vrem să-l urmăm în faptele lui bune. De asemenea, fiecare putem găsi un sfânt al Neamului nostru care să ne fie model de urmat. Şi iarăşi, în tot calendarul Bisericii lui Hristos, putem afla un sfânt care să ne fie modelul cel mare pe calea Domnului. În cele din urmă însă, Mântuitorul Hristos este Modelul suprem al vieţii duhovniceşti.

Oare este greu să fii asemenea lui Hristos? Unii ar spune că e greu, alţii – cei slabi în credinţă – că este imposibil, dar Mântuitorul şi Sfinţii Săi arată că tocmai de aceea S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu: ca omul să se poată îndumnezei, să poată ajunge asemenea lui Hristos. Că asemănarea lui Hristos este fără limită ne-o spune Sf. Siluan Athonitul în mărturia Arhimandritului Sofronie: „Stareţul [Sf. Siluan] adesea spunea şi scria că cei care păzesc poruncile Domnului sunt asemenea lui Hristos. Asemănarea cu Hristos poate fi şi mai mare, şi mai mică, dar hotarele acestei asemănări nu sunt puse. Atât de neajuns de mare este chemarea omului: el cu adevărat devine asemănător cu Dumnezeu” (Arhim. Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, trad. din lb. rusă de ierom. Rafail, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2009).

„Cei care păzesc poruncile Domnului sunt asemenea lui Hristos.”
Iată un simplu şi pe înţelesul tuturor răspuns la întrebarea: Care este drumul spre asemănarea cu Hristos?

Aurel MATEI

articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului
Anul XXV, nr. 43 (967) 20-26 OCTOMBRIE 2014

error

Author: admin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *