– după Romani 8, 38-39 –
Ostaşii Domnului, poporul
ce glasul sfânt am ascultat
şi pe Iisus Biruitorul,
pe drumul Crucii, L-am urmat,
ajuns-am iarăşi o pustie
de încercări şi de nevoi,
necaz şi valuri, şi urgie
în contra noastă vin şivoi.
Căci înainte-mergătorul,
al nostru „Moise” mult-iubit
ce cu Iisus Biruitorul
spre Ţinta Sfântă ne-a pornit,
în lupte şi-ncercări se stinse
pe-un „Nebo”, undeva sfârşit,
cu mâinile-arătând întinse
spre Canaanul strălucit.
El pildă ne-a lăsat de dorul
cu care jertfă s-a adus
pentru Iisus Biruitorul
şi pentru patria de Sus,
el jertfa ne-a lăsat avere
şi parte-ndemnul: Suferiţi,
comoară: sfânta mângâiere
şi ţelul: în Hristos uniţi.
Privind mereu la-nvingătorul,
cuvântul lui să-l ascultaţi
şi pe Iisus Biruitorul,
pe drumul Crucii, să-L urmaţi
cu-o dragoste mereu fierbinte,
cu-o inima curată-n noi,
mereu să mergem înainte
şi niciodată înapoi.
Vor fi şi trădători ca norul,
trecând în slujbă la Satan,
de la Iisus Biruitorul,
din drumul către Canaan.
Dar noi să mergem înainte
prin orice răni şi suferinţi,
spre moştenirea Ţării Sfinte,
spre slava Marii Biruinţi.
Cu „faraon”, cu-nşelătorul,
noi pace-n veci să nu dorim,
Iisus Hristos, Biruitorul,
ne vrea ostaşii Lui să-I fim,
oricine-n lume să ne cheme,
’napoi să nu întoarcem iar,
căci nici o legătură nu e
între Hristos şi Veliar.
Ostaşi ai Domnului, poporul
ce-n Jertfa Lui ne-a curăţit,
pentru Iisus Biruitorul
tot mai avem de suferit;
dar vină orice suferinţă
şi spumege oricât Satan,
vedea-vom Marea Biruinţă
şi-ajunge-vom în Canaan.
Cântările Luptătoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005
