Stă încă Crucea-Stea şi-arată la Betleem unde-i grăjduţul
cu ieslea-n care, şi-azi, uitată, mai stau Măicuţa şi Pruncuţul.
Corindă, corindă, nu-i nimeni s-aprindă
o lampă la grindă şi-o flacără-n tindă,
şi-i noapte-n poiată, şi-i ieslea-ngheţată,
şi iarna se-ntinde, şi Iuda ne vinde…
corinde, corinde, corinde…
Fiori de frig pătrund prin oase şi tainic se-nfioară fânul,
când numai vitele sfioase, suflând, îşi încălzesc Stăpânul.
S-au dus la ceruri îngeraşii care-au cântat Osana dulce,
s-au dus la turme păstoraşii, pe lângă focuri să se culce.
S-au dus şi magii fără teamă spre casa lor îndepărtată,
doar Sfântul Prunc şi Sfânta Mamă stau tot în ieslea îngheţată.
Au îngeraşii-un cer să meargă şi păstoraşii-şi au căsuţa,
şi magii-o ţară unde-aleargă, dar Pruncul n-are, nici Măicuţa…
…O, Drag Pruncuţ fără de ţară şi singuratică Măicuţă,
veniţi la mine-n inimioară şi staţi în casa mea călduţă!
