Grecii cei vechi aveau un fel de vrăjitor cu numele Apolon, care stătea la Delfis, într-o ascunzătoare, de unde răspundea la diferite întrebări. Odată a mers la acest Apolon un om oarecare, viclean şi amăgitor. În mâinile lui avea o pasăre pe care o acoperise cu haina lui şi, ajungând în faţa locului de unde grăia Apolon, l-a întrebat pe acesta să-i răspundă de este pasărea aceea vie sau moartă. Omul acesta era viclean şi avea gând, de-i va răspunde că este moartă, să o arate aşa cum era: vie; iar de-i va răspunde că este vie, să o sugrume şi să o arate moartă şi într-acest chip să-l amăgească pe Apolon. Dar Apolon, cunoscând vicleşugul lui, i-a răspuns aşa: „Stă în voia ta, omule, să arăţi pasărea cum vei vrea: sau moartă, sau vie”.
O pasăruică purtăm şi noi, iubite cititorule, ascunsă sub hainele şi lutul nostru. E sufletul, şi stă în voia ta şi a mea să avem această pasăruică cerească vie sau moartă, să avem un suflet viu sau unul mort. Dumnezeu ne-a dat ajutor şi dar să putem ţine vie această pasăruică, dar, pe de altă parte, omul are voie slobodă să o şi omoare. Însă cel ce şi-a omorât sufletul cu patimi şi fărădelegi, acela va trebui să dea seamă despre el în Ziua cea mare şi înfricoşată a Judecăţii.
Părintele Iosif Trifa
din volumul „Adânciri în Evanghelia Mântuitorului”
1 Comment