Habacuc 3, 4
O istorioară din vechime povesteşte că, pe când Daniel se găsea la curtea împăratului Belşaţar – care era fiul lui Nebucadneţar din Babilon – şi era cunoscut ca un mare înţelept al lui Dumnezeu, a fost chemat odată de către Belşaţar, împăratul îngâmfat şi necredincios, care i-a zis:
– Tu crezi într-un Dumnezeu Atotputernic şi Nevăzut?
– Da, i-a răspuns Daniel, cred!
– Şi mai crezi că El este Viu şi Atotprezent?
– Da, i-a răspuns Daniel, cred că este. Şi că El este Viu, şi că este Atotprezent.
– Poţi să mi-L arăţi şi mie, să cred şi eu că este?
– Dacă crezi că poţi să-L vezi, am să ţi-L arăt.
– Pot, i-a zis împăratul.
– Atunci vino cu mine, i-a zis Daniel.
Şi l-a scos afară din curte.
Era ziua la amiază şi soarele strălucea pe cer în toată puterea lui.
– Priveşte drept la soare, i-a zis Daniel, dacă poţi.
– Eşti nebun, Daniele? i-a zis împăratul. Cine poate privi la soarele acesta orbitor?
Atunci Daniel i-a zis:
– Vezi, împărate, dacă nu poţi să priveşti în faţa soarelui, care este doar una din creaturile lui Dumnezeu, cum crezi că vei privi Faţa Lui?
Dar celor care cred cu adevărat în El, prin Hristos, Dumnezeu le-a făcut o făgăduinţă mai mare ca a lui Moise, căruia nu i-a îngăduit să-I vadă decât umbra trecând (Exod 33, 18-23). Acelora le-a făgăduit că vor vedea chiar Faţa Lui (Matei 5, 8; I Ioan 3, 2; Apoc. 22, 4).
Fericiţi vor fi acei învredniciţi să-L vadă pe Cel a Cărui Faţă este o desfătare veşnică! Fericiţi cei care sunt în Hristos, ei Îl vor vedea!
Slavă negrăită şi strălucită Ţie, singurul Dumnezeu Adevărat, Care locuieşti în lumina neprihănită, pe Care nici un om fără Hristos nu Te-a văzut, nici nu Te poate vedea !
Care ai cinstea, puterea şi slava veşnică, slavă veşnică Ţie!
Îţi mulţumim pentru harul nespus de mare pe care ni l-ai făcut în Iisus Hristos Domnul nostru. Şi Te rugăm să ne ajuţi să umblăm în toată curăţia pe care trebuie s-o avem, ca să fim învredniciţi de slavă şi să vedem cu bucurie Faţa Ta.
Slavă Ţie! Amin.
Traian Dorz
