O ceată de copii se juca la marginea mării. Unul dintre ei, înaintând prea adânc în mare, ajunse în primejdie să se înece.
Copiii erau prea slabi pentru a sări să-l salveze. Făcură însă altceva: strigară cu glas mare după ajutor. La strigătul lor, alergară îndată oamenii și salvară pe cel primejduit.
Scumpul meu frate din Oastea Domnului! Poate și tu ești încă prea slab pentru a sări să-l scapi pe cel care se îneacă în valurile pieirii sufletești.
Poți face însă altceva: „strigă” măcar! Roagă-te pentru el! Strigă după ajutorul Mântuitorului!
„Strigați” neîncetat!… Rugați-vă neîncetat pentru mântuirea celor căzuți în valurile pieirii sufletești!
Părintele Iosif Trifa, din „600 istorioare religioase” – 254. „Strigați!”
