se pedepsea cu moarte; suduitorul era omorât cu pietre
În Vechiul Testament, sudalma era socotită ca un păcat greu, care vatămă a treia poruncă din Decalog. Însuşi Domnul Dumnezeu a lăsat contra acestui grozav păcat porunca a treia, care zice:
„Să nu iei în deşert numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert numele Lui“ (Ieşire 20, 7).
Sudalma era socotită ca un păcat grozav, care cerea pedeapsa lui Dumnezeu. Iar această pedeapsă a hotărât‑o Însuşi Dumnezeu. Iată ce spune Biblia:
„Fiul unei femei israelite şi al unui egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabără cu un bărbat israelit. Fiul femeii israelite a hulit şi a blestemat Numele lui Dumnezeu. Atunci l-au adus la Moise. L-au aruncat în temniţă până va spune Moise ce va porunci Domnul. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: «Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toţi cei ce l-au auzit să-şi pună mâinile pe capul lui şi toată adunarea să‑l ucidă cu pietre…
Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: oricine va blestema pe Dumnezeul lui îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
Cine va blestema numele Domnului va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băştinaş, să moară, pentru că a hulit numele Domnului Dumnezeu»“ (Lev. 24, 10-16).
Iată o dovadă biblică despre grozăvia sudălmii. Acest păcat e atât de îngrozitor, încât Însuşi Domnul Dumnezeu a rânduit contra lui moartea, omorârea publică cu pietre. În Vechiul Testament, suduitorul se pedepsea cu moarte înfricoşată.Judecata asta înfricoşată era o lege rânduită şi lăsată de Însuşi Dumnezeu. O vedem dăinuind şi pe timpul regilor (I Regi 21, 10). Şi ea dăinuieşte şi azi. E adevărat că azi, pe suduitor nu-l mai omoară nimeni cu pietre, dar se omoară el însuşi. Îşi face judecata şi moartea sufletească el însuşi (şi moartea asta e mai înfricoşată decât cea trupească). Căci Fiul lui Dumnezeu a spus lămurit că toate păcatele se vor ierta oamenilor, dar păcatul acesta care huleşte pe Dumnezeu şi pe Duhul Sfânt nu se va ierta (Marcu 3, 28-29).
O, nenorociţilor suduitori! Gândiţi-vă neîncetat la tovarăşii voştri cei omorâţi cu pietre din Vechiul Testament. Sub pietrele acelea sunteţi şi voi.
Lepădaţi-vă îndată şi fugiţi de această pieire!
Preot Iosif Trifa, din ”Sudalma”
– Ediţia a IV-a, Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2001
