Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Suferinţa m-a adus la Domnul

Suferinţa m-a adus la Domnul

Suferinţa m-a adus la Domnul

Sunt treizeci şi cinci de ani de când am trecut şi trec mereu prin spitale, sanatorii, operaţii, prin nesfârşite încercări, frământări şi suferinţe. Dacă poate zice cineva că „nimic bun nu locuieşte în trupul meu“ (Rom. 7, 18), apoi acela sunt eu.

Cine a zis că Dumnezeu nu mai face azi minuni? Sunt treizeci şi cinci de ani de când boli nesfârşite rod în corpul meu. Sunt zece ani de când două boli „care nu iartă“ rod în puţinul lut care a mai rămas pe mine. Oameni uriaşi s-ar fi prăbuşit sub greutatea lor şi a muncii istovitoare ce o fac… şi eu totuşi trăiesc… Trăiesc prin dragostea şi iertarea Celui răstignit pe Crucea Golgotei.

Treizeci şi cinci de ani de boli şi suferinţe! Mă uit îndărăt peste viaţa mea şi văd acest jubileu frânt în două. În mai bine din jumătatea lui vedeam în suferinţă un diavol negru, un „blestem“, o „soartă vitregă“ de care umblam să scap. Abia după cincisprezece ani am aflat că „diavolul“ era un înger şi „blestemul“, o binecuvântare.

Suferinţa este cea mai scumpă şi cea mai dulce binecuvântare de care Domnul m-a învrednicit. Este îngerul ceresc care m-a trimis în braţele Domnului şi mă ţine în braţele Lui. Prin suferinţă a vorbit cerul cu mine şi prin ea vorbesc şi eu cu cititorii mei. Dacă este ceva ce place în cărţile Oastei, apoi acel ceva Duhul Sfânt l-a pus acolo prin suferinţă. Suferinţa a fost „mierea“ care a uns cărţile Oastei.

Slăvit să fie Domnul că m-a învrednicit şi pe mine păcătosul să pot verifica ceea ce spunea Apostolul Pavel:

„De aceea nu ne pierdem curajul şi, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru însă se înnoieşte din zi în zi“ (II Cor. 4, 16).

O, sfântă suferinţă, însoţeşte-mă până la marginea mormântului. Ţine-mă neîncetat „mai lângă Domnul meu“ până în clipa când mă vei preda cu totul şi pentru totdeauna în braţele Lui.

Preot Iosif Trifa, din ”Mai lângă Domnul meu”

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *