Acum despre suferinţa şi jertfa pentru Hristos, despre aceasta nu se poate vorbi până când nu am trecut întâi prin taina morţii şi învierii faţă de păcat, până după ce am primit marele har al iertării, apoi vine marea, minunata şi strălucita iubire care e în stare să-şi dea viaţa pentru Hristos şi cauza Lui. Mântuitorul a zis lui Simon leprosul despre femeia păcătoasă care-I spăla picioarele cu lacrimi şi i le ştergea cu părul capului ei: cui i se iartă mult, mult iubeşte. Iată, aici este izvorul unei mari iubiri, iertarea. Acum nu mai trebuie să spună nimeni IUBEŞTE pe Domnul, iubeşte pe fraţi şi pe semeni, căci vei iubi ca un nebun, ca o nebună, nimeni nu-ţi v-a putea stăvili iubirea. Iată aceasta a însemnat cuvintele Mântuitorului, să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să Mă urmeze, adică să dovedească cea mai înaltă iubire pentru Mine.
Urmarea lui Hristos nu-i uşoară, dar e frumoasă, e fericită. Iubirea face totul frumos şi fericit. Cel care Îl urmează v-a avea şi el soarta lui Hristos: împotriviri, batjocuri, ura multora, chiar şi a celor din propria familie. Deci suferinţă şi jertfă! Or acestora nu poate face faţă decât o mare iubire. Iată asta a vrut Mântuitorul. Cine nu îndeplineşte această minunată condiţie, nu
se va angaja niciodată la jertfă, la purtarea crucii împreună cu Iisus şi nici El, Domnul, nu-l acceptă precum pe cel din evanghelie care L-a rugat, zicându-I: Învăţătorule lasă-mă să Te urmez… Domnul i-a zis: Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul; şi ia refuzat cererea.
Domnul Iisus, Care ne-a iubit atât de mult, încât Şi-a dat viaţa pentru noi, vrea ca şi noi, Biserica Lui, să-L iubim la fel. Şi slavă Lui că a avut milioane de sfinţi care au fost în stare să-şi dea viaţa şi ei pentru El. Mare este taina acestei iubiri… A descoperit creştinătatea de azi taina aceasta? Mai este ea trăită în Biserica noastră? Mai are Hristos următori, sau nici nu se mai ştie de aşa ceva? Da, ştim că mai are, dar trebuie să umbli mult, foarte mult până îi găseşti. Eu şi tu, dragă cititorule care citeşti aceste rânduri, hai să fim şi noi între acei puţini care acceptă crucea, o iau cu multă încredere şi merg pe urmele Domnului Iisus… Vom fi cei mai fericiţi oameni din lumea asta şi apoi sus, în Veşnicie. Amin.
Viorel BAR
