Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home SUFICIENTA DE SINE

SUFICIENTA DE SINE

SUFICIENTA DE SINE

Câte stări frumoase şi neuitate trăim în adunările noastre! Deşi aceste mângâieri ne dau putere să mergem mai departe, în ele se ascunde şi o primejdie: ele devin uneori trăiri centrate în sine, iar dacă nu sunt orientate spre Biserică şi nu-i pun în lumină programul şi toată moştenirea ei, ele devin o alternativă pentru cultul Bisericii, şi până la urmă pentru Biserică, fiindcă Biserica respiră şi se manifestă mai ales prin cultul (slujbele) ei.

Vorbim despre bucuriile noastre ca despre nişte sărbători şi lumini taborice. Dar lumina taborică au gustat-o numai Petru, Iacob şi Ioan, iar după ei, sfinţii văzători de Dumnezeu. Întrebare: „Ai văzut tu pe Hristos în slavă, aşa cum L-au văzut Petru, Iacov şi Ioan?”. Răspuns: „Nu L-am văzut, dar am trăit o bucurie aşa de mare, de parcă L-aş fi văzut”. Să nu încurcăm lucrurile: a vedea pe cineva nu este acelaşi lucru cu închipuirea de a-l vedea. Să nu ne pierdem simţul măsurii: alături de Petru, Iacov şi Ioan pe Tabor nu suntem noi, nici chiar adunarea noastră. Alături de ei sunt sfinţii văzători de Dumnezeu, care, prin nevoinţe muceniceşti, s-au învrednicit să-L vadă pe Hristos în slavă.

Cultul sfinţilor trebuie asumat până la capăt, nu numai ipotetic. La sărbătorile noastre taborice poate că ar trebui să vorbim mai mult despre cei care L-au şi văzut pe Hristos în slavă. Şi apoi să facem comparaţia. La ce măsură şi-a trăit viaţa, de pildă, Sf. Serafim de Sarov după ce L-a văzut pe Hristos în slavă pe când slujea Liturghia. Şi la ce măsură trăim noi, care spunem că L-am văzut, dar de fapt nu L-am văzut!

O, iubiţii mei fraţi, adunările frăţeşti şi slujbele bisericeşti nu se cuvine să le punem în balanţă, în relaţie de competiţie; aceasta ar însemna ruptură şi schismă în viaţa duhovnicească. Se cuvine să le punem în relaţia de continuitate, ca treptele din scara dumnezeiescului urcuş. Să fim măsuraţi: când, petrecând în adunare, suntem învioraţi de bucuria părtăşiei frăţeşti, să nu ne închipuim că următoarea treaptă este „cerul”, „îngerii”, „porţile măririi” şi „tronul slavei”. Dar care este următoarea treaptă? – aş putea fi întrebat. Următoarea treaptă sunt Cele şapte Laude şi Sfânta Liturghie. Iar după această treaptă urmează experienţele duhovniceşti ale sfinţilor. Părerea de sine şi fantezia (ispita cea veche) nu au ochi pentru aceste trepte şi ne duc departe, departe, adică pe tărâmul închipuirii, acolo unde omul a suferit cele mai amare înfrângeri.

Sunt la mare strâmtorare: dacă spun aceste lucruri, cei care nu au înţeles bine ce este Biserica se vor întrista şi, părăsind adunarea, se vor întoarce la stricăciunea din lume; iar dacă nu le spun, ne aflăm în altă primejdie, care nu-i mai mică decât cea dintâi, şi anume aceea de a crea un cult paralel, o grupare paralelă şi, până la urmă, o biserică paralelă. Problematizarea este adâncă: chiar dacă aceste lucruri nu au fost afirmate oficial, la nivel de mentalitate şi orientare, în anumite zone, ele s-au şi creat. În felul diferit în care fraţii au înţeles aceste lucruri îşi are obârşia ruptura din Oaste.

O, suflete dragi care aţi cunoscut primele vibraţii duhovniceşti în adunările frăţeşti, Biserica nu este prigonită numai de cei care strigă în stadioane şi petrec în localurile de pierzare, ea este dispreţuită, chiar dacă indirect, şi de cei care au minimalizat programul ei, care este unul definitiv şi universal, apoi s-au centrat pe programul Oastei, care, deşi are o dimensiune pozitivă şi creativă, este unul de pregătire şi iniţiere în relaţia sa cu cel dintâi. Şi aşa sărmanii au transformat puntea de trecere în platformă de lucru centrată în sine şi în paravan de oprire.

Preot Petru RONCEA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *