Mărturii Meditaţii

Suflă în fiolă!

În aceste câteva rânduri aş vrea să mă folosesc de o întâmplare reală, istorisită de un preot ortodox din Venezuela, Caracas. Deşi poate unii aţi mai citit-o, eu cred că este de folos să o mai recitim o dată şi în acest mesager al Oastei Domnului, «Iisus Biruitorul».

Undeva, într-un sat, slujea un preot care obişnuia să rămână în biserică câteva ceasuri să pomenească pomelnice după Liturghie. Un tânăr care lucra la poliţie îl oprea de fiecare dată şi îl punea să sufle în fiolă.

– Opriţi, părinte! Iar aţi băut azi? Suflaţi aici!
– Domnule Ofiţer, m-aţi oprit de câteva zile încontinuu… Puteţi să-mi spuneţi ce aveţi cu mine?
– Da. Cred că stai în biserică şi bei, nu te rogi. Eşti un mincinos, ca toţi popii! Tot te prind eu! Prostiţi oamenii…
– Bine, spuse preotul. Ţine minte, tinere! Dacă eu mai suflu astăzi, mâine nu vei mai sufla tu!
– Mă ameninţi? Suflă, popă, suflă!

După ce a suflat părintele şi iar nu a ieşit nimic la fiolă, nervii tânărului erau la maxim. A doua zi dimineaţă, o femeie a intrat în biserică şi spuse:
– Părinte, părinte! Vreau să vorbesc ceva cu dumneavoastră.
– Da. Spuneţi!
– Părinte, soţul meu, agentul de poliţie, care vă punea fiola nu mai poate respira şi doreşte să veniţi la el.

Zis şi făcut. Preotul merse la casa bolnavului şi constată că tânărul poliţist nu mai putea respira deloc… Atunci preotul îl întrebă ce a făcut de a ajuns aşa, însă el îl privea speriat pe preot. Nu putea inspira şi expira bine. Scrise pe o foaie un cuvânt: „Iartă-mă, părinte!”

In acel moment, preotul luă epitrahilul şi citi rugăciuni pentru sănătate, apoi îl mărturisi, făcând şi rugăciunea de dezlegare. Îl împărtăşi cu Sfintele Taine şi îi lăsă o carte de rugăciuni. Însă tânărul poliţist dădea afirmativ din capul său, căci în rest nu putea vorbi absolut deloc. Preotul ceru o lumânare şi-i spuse:

– Vezi această lumânare? Te rog să faci această rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, iartă-mă!” Apoi să stingi lumânarea suflând.

Încet şi cu răbdare, bolnavul a început să spună rugăciunea, apoi aprindea lumânarea, se ruga şi sufla din nou. Făcea zilnic acest efort de multe ori… A durat mai bine de trei luni, apoi a reuşit să sufle din nou foarte tare şi a resimţit în suflet o mare bucurie. A strigat pe şotia lui şi a rugat-o să cheme preotul la el. A mers soţia şi a chemat preotul care a şi venit imediat.

– Părinte, părinte, am început din nou să am putere şi să răsuflu, spuse tânătul. Am vindecat plămânii.
– Nu, nu ai vindecat plămânii, ci sufletul. Te rog, când te faci bine, să vii la biserică să vorbim.

După câteva zile, tânărul poliţist intră în biserică smerit şi spuse: „DOAMNE, IISUSE, IARTĂ-MĂ!” Iară şi iară rostea această rugăciune. După ce se vindecă de această neputinţă, luă calea Bisericii. Devenise paracliser în biserica satului şi, după el, veniră şi familia şi mulţi prieteni care înainte râdeau de preot prin glumele pe care le spunea tânărul agent. Dacă stăteai lângă el, îl auzeai rar şi constant respirând şi şoptind: „Iisuse, iartă-mă! Iisuse, iartă-mă!”

Nu a mai durat mult timp şi fostul agent a avut un mare necaz. Soţia lui a murit într-un accident rutier. Copii nu aveau. În urma acestei dureroase situaţii, tânărul a luat blagoslovenie de la duhovnicul său şi a plecat pentru totdeauna în Muntele Athos la linişte.

Concluzia acestei întâmplări este că Dumnezeu iubeşte curajoşii mărturisitori.

A fi mărturisitor înseamnă a avea mai întâi Lumina lui Hristos în sufletul tău. Cine are urechi de auzit să audă! Nu poţi fi mărturisitor fără să fii în Lumina Duhului Sfânt!

Un om înţelept te va corecta fără să te jignească şi te va învăţa fără să te umilească. Mulţi se înşală crezându-se mărturisitorii Ortodoxiei. Vă spun că adevăraţii mărturisitori au fost în temniţele comuniste. Acolo a fost şi este adevărata luptă! Lupta cu Întunericul!

Deci să trăim ca o lumânare într-o Sfântă Liturghie!

Pr. Ioan BÂRGĂOANU

Lasă un răspuns