Mărturii Meditaţii Traian Dorz

SUIŢI-VĂ VOI…

Suiţi-vă voi la praznicul acesta. Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi S-a împlinit încă vremea.

Fiecare lucru de pe lume îşi are vremea lui (Ecles. 3, 1).

Pe nici un măr Dumnezeu nu-l coace decât atunci când soseşte vremea lui. Până nu-i vine vremea, îl bat ploile, îl scutură vânturile, dar mărul nu cade de pe ramul lui.

Când însă i-a sosit vremea, în cea mai liniştită noapte, îl auzi căzând. Atunci e copt. Şi numai atunci e bun.

 

Trufia îşi are şi ea vremea ei, după cum şi căderea îşi are vremea ei.

Însă scara trufiei şi slavei lumeşti n-are coborâre. Fiecare fuscel al acestei scări se rupe după ce l-ai urcat. De pe această scară înapoi este numai cădere.

Iar căderea aceasta, dacă nu-i la picioarele lui Hristos, totdeauna este mortală.

 

Voi, fii ai lumii acesteia, dacă doriţi neapărat să vă suiţi, suiţi-vă!

Suiţi-vă unii peste alţii,

suiţi-vă peste cadavre,

suiţi-vă prin nelegiuiri,

peste morminte,

prin nedreptate,

prin forţă,

prin înşelăciune şi furturi,

suiţi-vă în stratosferă, în planete, în cosmos,

suiţi-vă pe voi în locul sfânt, în locul credinţei, în locul cuvenit numai lui Dumnezeu…

Suiţi-vă pe voi!… Suiţi părerile voastre, suiţi numele vostru, ideile voastre, filozofia voastră,

suiţi-vă acum, suiţi-vă astăzi, suiţi-vă până este vremea voastră şi suiţi-vă cât puteţi mai sus.

Să vedeţi până unde vă veţi putea sui

şi cât veţi putea sta acolo unde v-aţi suit…

Dar nu uitaţi că înălţimile îmbată, iar coborârea este prăbuşire.

Cugetaţi la acestea înainte de a ajunge în vârf, adică în prăpastie.

 

Hristos Se va sui şi El, dar numai la Praznicul celălalt.

El Se va sui numai după ce se va fi împlinit vremea cât El trebuie să stea jos.

Hristos Se va sui întâi pe cruce, apoi în slavă.

Atunci Se va sui însă mai presus decât toţi cei din ceruri, fiindcă a putut să Se coboare mai prejos decât toţi cei de pe pământ.

 

Voi, preaiubite suflete credincioase, să urmaţi pilda Domnului nostru: nu căutaţi să vă „suiţi” acum.

Nu căutaţi slava şi lauda în viaţa acesta

şi nu căutaţi foloase în veacul de acum.

Nu căutaţi prea multe praznice de bucurie şi de mulţumire firească – şi nici chiar de celelalte – acum pe pământ.

Căci cei care le caută pe acestea, fie că le găsesc, fie că nu, şi-au luat răsplata.

Ci voi smeriţi-vă acum sub Mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El, la vremea Lui, să vă înalţe (I Petru 5, 6).

 

Va veni în curând şi Praznicul Suirii la Ierusalim.

Ziua când glasul Domnului şi trâmbiţa arhanghelului Său vă va trezi şi vă va înălţa ca să-L întâmpinaţi în văzduh pe Domnul şi Izbăvitorul vostru (I Tes. 4, 16-17).

Atunci va sosi Praznicul fericirii şi înălţării voastre, care nu va mai avea sfârşit.

Dar cine se suie acum nu se va mai sui atunci.

 

Uneori este nevoie să nu le spui nici chiar celor mai apropiaţi ai tăi ce vrei să faci şi unde ai de gând să te duci.

Căci, când umblarea credinţei este pândită cu ură şi urmărită cu vrăjmăşie, e mai bine ca, în împlinirea datoriei tale faţă de Domnul şi de slujba Lui, să mergi fără să ştie nimeni,

spre a nu-i primejdui şi pe ei

şi spre a nu-i înlesni vrăjmaşului să afle mai uşor ceea ce caută şi să facă răul pe care-l urmăreşte.

 

Doamne Iisuse, Mântuitorul nostru şi Pilda noastră,

Te rugăm să dăruieşti totdeauna slujitorilor Tăi înţelepciune, spre a şti cum să vorbească şi cum să tacă.

Dar Te rugăm să le dai acest har şi mai mult în vre­mile când ei sunt pândiţi de vrăjmaşul credinţei

şi când cel rău caută Pruncul să-L omoare (Matei 2, 13; Apoc. 12, 4).

Învaţă-i atunci pe toţi ai Tăi că nu trebuie să spună vrăjmaşului Tău taina Ta,

nici să-Ţi dea sărutare, ca Iuda,

ci, înţelepţi şi în tăcere, şi în vorbire, să umble potrivit cu umblarea Ta.

Doamne Iisuse, Învăţătorul smerit al celor cu inimă smerită,

Te rugăm, dăruieşte-ne înţelepciunea care vine de Sus

şi care să ne facă să alegem totdeauna înţeleapta ca­le a înălţării, adică smerenia sinceră şi adevărată. Cu fapta, nu numai cu vorba.

Căci Tu Însuţi ai spus în dumnezeiescul Tău Cuvânt că adevărata înălţare este smerenia (Luca 18, 14).

Ajută-ne să o iubim şi să o alegem totdeauna.

Amin.

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”

Lasă un răspuns