Ori de câte ori veţi vedea o slăbiciune în viaţa noastră, vă rugăm să ne spuneţi, vă rugăm cu toată tăria. Poate că vom fi – şi suntem – greşiţi, pentru că mai greşim în multe feluri, dar vă rugăm, ajutaţi-ne şi cu rugăciunile frăţiilor voastre. Sunt observaţii pe care trebuie să ni le faceţi, iar noi vă suntem recunoscători dacă ni le faceţi. Dacă observaţi ceva necuviincios în adunare, dacă a fost ceva nepotrivit în cuvântul pe care l-am vestit… Dacă aţi simţit că Duhul nu a putut lucra şi în noi, şi în voi asemenea, faceţi-ne binele acesta şi spuneţi-ne. Sub orice formă – Domnul să vă lumineze – dar veniţi-ne în ajutor, dacă suntem mădulare unii altora.
Nu dorim, fraţii mei, să schimbăm Evanghelia, pentru nimic în lume. Şi am dori mai bine să murim, decât să venim cu o altă Evanghelie, să vă spunem alte învăţături. Atunci am vrea mai bine să ne ia Domnul viaţa în orice clipă. Să nu fim o piedică în calea Lucrării lui Dumnezeu! Să nu ajungem în nici un fel o frână în înaintarea Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos. Nu vrem, nu vrem să stricăm Lucrarea Domnului. Mai bine ia-ne, Doamne, din calea Evangheliei Tale. Şi ridică pe alţii, mai plini de râvnă şi mai plini de dragoste pentru Lucrarea Ta sfântă şi măreaţă. Că aici e vorba de mântuire, fraţii mei. E vorba de valori pe care le-a răscumpărat Hristos pe Crucea Golgotei, prin scump Sângele Lui. De aceea, vă rugăm pe toţi să fiţi apţi pentru adunarea în care Dumnezeu v-a ridicat şi v-a ajutat să ajungeţi şi voi. Şi vă rugăm din toată inima, pentru că truda noastră a fost lungă până am făcut drumul acesta şi am venit aici din nou, am venit să ne mai bucurăm aici; însă am venit şi cu un îndemn din partea Domnului şi parcă a fost Mâna lui Dumnezeu care ne-a trimis aici.
Sunt răni de vindecat… Sprijiniţi-ne cu rugăciunea, ca să putem vindeca aceste răni, să putem aduce aceste suflete la Hristos, ca să plece de la El vindecate. Sprijiniţi-ne! Am fost aici să vă ajutăm, fraţilor lucrători. Am fost trimişi de Domnul şi ne va trimite şi în altă parte. Sprijiniţi-ne! Avem gânduri curate faţă de Lucrarea lui Dumnezeu. Am vrea să ducem şi acolo unde vom mai ajunge veşti bune. Să avem toţi grijă unul de celălalt în parte. Să ne putem ajuta unul pe altul, să ne putem supraveghea; nu critica, ci ajuta. Când vedeţi vreo greşeală la altul, rugaţi-vă pentru el; spuneţi-l fraţilor de nădejde şi rugaţi-vă împreună. Aşa ne învaţă pe noi Biblia! Ajutaţi-l să se ridice, nu-l împingeţi în prăpastie. E uşor să împingi pe cineva, dar e greu să-l aduci din nou la starea în care a fost înainte.
Domnul Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi toţi şi să ne sfinţească – şi pe frăţiile voastre, şi pe noi –, ca să simţim ceea ce a zis Sfântul Pavel din închisoarea de la Roma: „Fraţii mei, deşi sunt departe de voi cu trupul, dar cu duhul sunt în mijlocul vostru şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte în mijlocul vostru”.
Facă Domnul Iisus ca acei care sunt departe de noi, prin Duhul Sfânt, să se găsească mereu în mijlocul nostru, să privească la buna rânduială care domneşte în adunările noastre şi în Biserica Domnului.
ORBUL VINDECAT DE DOUĂ ORI
din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la adunarea de la Reşiţa – 1974
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1
