Suntem în drum spre-o oră
din care-apoi vom fi
pe veci numai în noapte
sau veşnic numa-n zi,
aşa precum ne-alegem,
aşa precum ne vrem,
din felul cum viaţa
ne-o ducem cât suntem!
Din sarcina averii
pe care o târâm,
nimic n-avem să ducem
pe celălalt tărâm,
doar ce-am trimis ’nainte
iertând şi dăruind,
acesta este-al nostru
şi-o să-l aflăm sosind…
O, Dragoste şi Milă,
voi mergeţi, – numai voi,
cu noi spre ceasu-n care
de toate-ajungem goi;
– când le vom pierde toate
câte-am crezut că sânt,
voi să ne fiţi avutul
cel netrecut şi sfânt…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
