Suntem în drum spre-o oră din care-apoi vom fi
pe veci numai în noapte sau veşnic numa-n zi,
aşa precum ne-alegem, aşa precum ne vrem,
din felul cum viaţa ne-o ducem cât suntem!
Din sarcina averii pe care o târâm
nimic n-avem să ducem pe celălalt tărâm,
doar ce-am trimis nainte iertând şi dăruind,
acela e al nostru şi-o să-l aflăm sosind…
O, Dragoste şi Milă, voi mergeţi, – numai voi,
cu noi spre ceasu-n care de toate-ajungem goi
– când le vom pierde toate câte-am crezut că sânt,
voi să ne fiţi avutul cel netrecut şi sfânt…
Avuţia sfântului moştenitor / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005
