Dela carul cu boi, am ajuns să zburăm cu trenurile, autobuzele, aeroplanele etc. dar suntem oare mai fericiți??
Suntem în plină înaintare. Înaintăm în toate cele. Mai ales, în ce privește transporturile, se petrec adevărate minuni. Dela carul cu boi, am ajuns să zburăm cu autobuzele, aeroplanele, vapoarele etc.
Nu e tocmai așa demult decând prin satele noastre se folosiau carăle de lemn, fără nici un cuiu de fer în ele, iar azi? – pufăie prin toate satele autobuzele. Dar cu hainele și celelalte noutăți? Să învie strămoșii noștri, apoi ar muri iarăși de spaimă văzând cum s’a schimbat fata lumii.
Și înaintarea nu se va opri aici. Ca mâine vom călători și mai repede, zburând prin văzduh. Prin țările din Apus, se călătorește azi regulat cu aeroplane anume făcute pentru transportul oamenilor. Noutatea va veni pe urmă și la noi. Înaintăm în toate cele.
Întrebarea este însă: suntem noi oare mai fericiți cu această înaintare? Trăim noi oare mai pe ușor și mai fericiți de când cu acest progres? Răspunsul nu poate fi decât un categoric: ba. Dimpotrivă, trăim cu mult mai greu decât strămoșii noștri. Bătrânii noștri din vremea carului cu boi erau cu mult mai fericiți și trăiau cu mult mai liniștiți decât noi. Oare de ce? Pentrucă „înaintarea” de azi este o înaintare fără Dumnezeu. Știința de azi e o știință fără Dumnezeu… înaintează lumea în știință, dar slăbește în credință. Cu „progresul” de azi, par’că halăduește satan prin lume; satan „cutreeră lumea” (lob 1, 1).
Înaintarea și progresul de azi este împlinirea profeției dela Daniil prorocul: „În timpul sfârșitului, cunoștința se va înmulți” (Daniil 12, 4). Această „înmulțire a cunoștințelor” va mai aduce încă multe, multe noutăți. Dar fericire și ușurare nu va aduce. Dimpotrivă, din ce vor „spori cunoștințele”, lumea va merge din rău în mai rău, din greutăți în greutăți. Lumea înaintează spre plinirea profeției dela Daniil: „Caci va fi atunci o vreme de strâmtoare cum n’a mai fost de când sunt neamurile pe pământ” (Daniil 12, 1). Biblia și istoria ne arată cu degetul cum toate împărățiile s’au prăbușit tocmai în clipa când au atins culmea „progresului”. „Timpul sfârșitului” va fi când lumea și omenirea va atinge culmea „civilizației” și „progresului”. Când lumea va fi plină de „cunoștință” și știință, iar credința va fi murit cu totul… atunci va fi timpul sfârșitului”.
Oare nu cumva omenirea de azi aleargă spre acest sfârșit?
Din „Calendarul foii Lumina Satelor, pe anul de la Domnul 1930 – anul al patrulea – Sibiu”
