Iată-i pe Adam şi Eva alungaţi de Tatăl Sfânt pentru că, în fericire, au călcat al Lui Cuvânt. Şarpele cel rău, Satana, i-a-nşelat.

Acum Domnul Se aratăla iubiţi-I ucenicicând erau cu toţi-n casă,împreună strânşi aici.Uşile erau închise,dar El li S-a arătatcu blândeţe şi iubire,ca să-L vadă.

Acum Domnul Se Înalţădintre ucenicii Lui,cum le-a spus că Se va duceiar la Dreapta Tatălui,spre-a le mijloci-mplinirearugăciunilor ce-I facşi să le gătească loculfericirii.

Cele trei mironosiţe,iată, la mormânt venind,le-a întâmpinat un îngerminunat şi strălucind.– Hristos a-Nviat! le ziseîngerul biruitor.Bucuraţi-vă şi mergeţi,spuneţi asta tuturor!… S-au dus ele.

Petru şi Ioan aleargăîmpreună la mormânt,ca, văzând, să se pătrundăde-a-Nvierii crezământ.Nici ei n-au putut să creadăce femeile-au strigat,că mormântu-i gol acolo,că Hristos a.

Acum Domnul mort e-n groapă,pus de cei iubiţi astfel;Maica Lui şi uceniculcel iubit privesc la El.Apoi ies, căci vin soldaţiişi vor pune-o piatră.

Acum Domnul e pe Cruce,răstignit între-alţii doi,dar El suferă în cuiechinul morţii pentru noi.Noi toţi am făcut păcatulpentru care moare El,căci n-am fi.

Domnul, pătimind, priveştecum e Petru de-ncercat,că, de frica unor oameni,de trei ori s-a lepădat,jurând nici că nu-L cunoaştepe Iisus Cel chinuit.– Cât de-amar.

Acum Domnul stă şi-aşteaptălângă cei trei ucenici;Iuda, vânzătorul, vinecu de-ai lui, să-L lege-aici.Vânzătorul le spusese:„Cel pe Care-am să-L sărute Iisus, – iar voi.

Acum Domnul e călare,în Ierusalim intrând,cu finici în mâini, copiiiÎl întâmpină cântând.Îşi pun hainele pe caleşi-I aruncă flori în drum;o, dac-ar ţinea de-a.