S-AU DUS DE-ACUMA ANII…
S-au dus de-acuma anii de zâmbet şi cântări, venit-a vreme unei mai rodnice-ascultări. Trecut-au anii tineri, de-acum tot mai frumos să creşti spre.
S-au dus de-acuma anii de zâmbet şi cântări, venit-a vreme unei mai rodnice-ascultări. Trecut-au anii tineri, de-acum tot mai frumos să creşti spre.
Doamne, dorul meu de-acum cum l-aş spune – şi n-am cum, că-i o stare şi-i un drum între flăcări şi-ntre scrum, între soare.
Iubeşte, suflete, şi luptă– cât vei iubi vei fi aprins,cât vei lupta, cu orice jertfă,eşti liber şi de neînvins. Iubeşte, suflete, şi cântă–.
Ca harul dragostei dintâinu-i mai de preţ avere,căci tot ce dai şi ce rămâieşti cum Hristos te cere. Atunci lucrezi, atuncea poţicu braţe.
Până nu-ţi zideşti căldurainimii la temelii,zidurile se dărâmă,vetrele-ţi rămân pustii.Până nu-ţi îngraşi cu lacrimiglia-n care-ai semănat,ne-ncolţită-ţi stă sămânţaîn pământ nedezgheţat. Până nu-ţi uzi.
Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol, departe, şi nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă, o, cine-ţi.
Nu te lăsa furat de vreme când viaţa trece-aşa de-n zbor, nu zăbovi şi nu te teme spre-a împlini ce eşti dator. Orice.
În ceasul sfânt al serii când stelele răsar, doresc al privegherii şi-al rugăciunii har; răpit primeşte gândul al cerurilor mir când tremură umplându-l.
Priveşte ochii cui răspunde, cu gând adânc cercetător, şi tot ce vorba lui ţi-ascunde vedea-vei clar în apa lor. Căci vorba omului ce.
Părinte, nu-nceta mustrarea cât timp păcatul n-a-ncetat, nu obosi mustrând păcatul, cât nu se-ndreaptă cel mustrat. Nu înceta s-arăţi minciuna cu care duhul.