N-am mers niciodată la adunare să deosebesc pe un frate de altul
Am văzut însă încă o dată că de pe scaunele moi nu se pot ridica suflete de jertfă decât cu foarte mare greutate..
Am văzut însă încă o dată că de pe scaunele moi nu se pot ridica suflete de jertfă decât cu foarte mare greutate..
Aşa cum v-am început a povesti – tot întrerupându-mă însă de alte şi alte aduceri-aminte – mă obişnuisem să scriu. Dar unde? În.
Vorbirea fratelui Costică Pânzariu (Teişoara, Botoşani), la nunta de la Dej – octombrie 1981 „Am căutat noaptea, în aşternutul meu, am căutat pe.
Nu-s închis în case triste Cum greșesc cei răi când zic Fără pic de judecată, Neavând bun în ei nimic. Nici nu plâng.
Patru colțuri are casa Şi tot patru are masa, Însă inima cea rea Oare câte poate-avea? Ea-n tot colțul îşi păstrează Pofte multe.
De ce te-ai dus să plângi la semeni, De ce-ai ales să mergi la oameni? Pe veci nu vei găsi alin Ci vei.
Spune-mi tu, cel fără nume, Care m-ai lăsat plângând, Ce-ai găsit mai bun în lume, Mai frumos, mai cu renume, De-ai plecat aşa.
Rătăcim departe De Casa iubită Şi-mprejur e noapte, Lumea-i adormită, Nimeni nu cunoaşte Patria dorită. Zi de zi pe cale Noi ispite vin.
Nu-i departe răsăritul, noaptea-ncet sfârşeşte, Negura şi-nfiorarea pier când se revarsă, Zorii limpezi de lumină vin spre Valea arsă, Mirele Iubirii Sfinte ne.