Mă doare-adânc orice tăcere ce-ar fi putut ajunge grai dus undeva spre-o mângâiere sau cuiva alinând un vai… Mă ard adânc orice cuvinte.

Întoarce-mi, iubire, plecată departe cândva-ntr-un solstiţiu de flăcări şi gheaţă, lăsându-mi pe cruce trei rane de moarte şi-o taină cu neagră maramă pe.

Datorită numai Ţie inima mea cântă şi prin orice-ar fi să-i vie nu se înspăimântă, şi prin orice-ar fi să treacă stă netulburată,.

Tu ne-arăţi, Iisuse, Calea către frumuseţi cum dai numai celor care caută cel mai sfânt şi dulce rai. Când pe treptele de raze.

Alătură-te celor buni pe calea mântuirii şi-n Poarta Veşnicei Minuni ia-ţi mantia sfinţirii, căci numai Naşterea din nou dă drept la moştenire Acolo.

Frumoasă este calea spre ceruri, fiul meu, atunci când ţi-o-nsoţeşte puternic Dumnezeu; când treci peste primejdii şi-s îngerii-mprejur, tot cerul nopţii tale e-un.

Din Tine-i pacea dulce şi freamătul divin ce-mi vine să se culce pe-al inimii preaplin, pe lacrima sfioasă, pe tainicul fior, când peste.

Ce loc frumos şi tu aveaila masa nunţii sfinte,când te-aşteptau să intri-n raia cerului veşminte!Câţi îngeri stau atunci cântând,să-ţi iasă înainte,dar toate le-ai.

În mersul către Mâine, ajută-ne, Iisus, să ne sfinţim viaţa, să ne mărim puterea, mai răbdători să trecem spre ultimul apus, mai plini.

O, muncă grea, ce fericită e mulţumirea care-o dai acelui ce-şi câştigă pâinea cu cel mai sfânt şi aspru trai! Ce liniştită faci.