La vorbitor
Nu, niciodată n-o cădea-n uitare Acea târzie, nepereche oră, Când, rătăcind şi-arzând din zare-n zare, m-a căutat iubirea ta de soră. Era o.
Nu, niciodată n-o cădea-n uitare Acea târzie, nepereche oră, Când, rătăcind şi-arzând din zare-n zare, m-a căutat iubirea ta de soră. Era o.
„Petru (…) a ieşit afară şi a plâns cu amar” (Mt 26, 75) E ceasul când toţi se leapădăFie în vorbe, fie în.
Acest om înfrăţit cu durerea, dar şi cu pacea lui Hristos care întrece orice pricepere omenească (Filip 4, 7), a înţeles ca nimeni.
Cititorul care a parcurs paginile biografiei „Învăţătorul Ioan Marini – o viaţă de apostol“[1] îşi poate face o impresie destul de cuprinzătoare.
Cei care suntem, astăzi, mai în vârstă ne aducem aminte cu nostalgie de sfințenia și frumusetea marilor sărbători de odinioară. Înainte de Praznicul.
„Pe pământ pace…” (Luca 2, 14) Acesta este mesajul pe care, acum mai bine de două mii de ani, îngerul l-a adus omenirii.
Într-una din traducerile în limba română a Psalmilor împăratului David se spune: „…cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la.
Suntem un popor născut creștin. Cucerirea spirituală a Daciei a început înainte de cucerirea ei teritorială. Cunoaștem anii când ne-au cucerit romanii, dar.
Săvit să fie Domnul! este salutul nostru sfânt, care izvorăşte din adâncul inimilor noastre, pentru că toate trebuie să le facem spre Slava.