Fă din toate-o rugăciune
Simţi în inimă mocnind Al neliniştii tăciune? – Pacea lui Iisus sorbind, Fă din toate-o rugăciune! Singur eşti şi ne-nţeles Şi tristeţea te.
Simţi în inimă mocnind Al neliniştii tăciune? – Pacea lui Iisus sorbind, Fă din toate-o rugăciune! Singur eşti şi ne-nţeles Şi tristeţea te.
Cititorul care a parcurs paginile biografiei „Învăţătorul Ioan Marini – o viaţă de apostol“[1] îşi poate face o impresie destul de cuprinzătoare.
Acest om înfrăţit cu durerea, dar şi cu pacea lui Hristos care întrece orice pricepere omenească (Filip 4, 7), a înţeles ca nimeni.
Nu, niciodată n-o cădea-n uitare Acea târzie, nepereche oră, Când, rătăcind şi-arzând din zare-n zare, m-a căutat iubirea ta de soră. Era o.
„Pe pământ pace…” (Luca 2, 14) Acesta este mesajul pe care, acum mai bine de două mii de ani, îngerul l-a adus omenirii.
Săvit să fie Domnul! este salutul nostru sfânt, care izvorăşte din adâncul inimilor noastre, pentru că toate trebuie să le facem spre Slava.
Într-una din traducerile în limba română a Psalmilor împăratului David se spune: „…cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la.
„Ceea ce trăim astăzi este tocmai făgăduinţa făcută de Mântuitorul ucenicilor Săi, în momentul înălţării Sale la cer. N-avem nevoie de nimic altceva,.
„… Uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa“ (Evr 13, 7) În fiecare an, luna februarie.