Altar şi jertfă
Se ridică aburi pe pământul Scos din vremi, când porunci Cuvântul. Căprioare sprintene se-avântă Prin desişuri sure. Codrul cântă. Universul are astăzi, parcă,.
Se ridică aburi pe pământul Scos din vremi, când porunci Cuvântul. Căprioare sprintene se-avântă Prin desişuri sure. Codrul cântă. Universul are astăzi, parcă,.
Doar trupul suferă zăvoare Şi stă cu lanţuri la picioare, Căci spiritul, uitând ce-i mersul, Străbate-n iureş universul Şi-i liber spiritul să zboare..
Neclintită-i veşnicia. Domnul Şi-a aprins mânia. Între om şi Cel ce-i slava, Stă păcatul, stă otrava. Uite, cerul zăvorât e! Cine poate spune.
Hristos a înviat – şi moartea Zdrobit-a fost pe crucea sfântă! În primăvara ce se-avântă Răsună ceru-ntreg de cântec Şi-n mine Învierea cântă…
Păcatul a ridicat şi continuă să ridice bariere între noi şi Dumnezeu, după cum ne avertizează prorocul Isaia: „Nelegiuirile voastre pun un zid.
Cel care vă vorbeşte astăzi pe această cale este fratele vostru Sergiu Grossu. Îmi pare tare rău că nu pot lua parte alături.
Sensul „răului” scapă, de obicei, înţelegerii noastre profane, tot mai mult subordonată erorii şi instabilităţii. Fiindcă, din păcate, există în societatea pseudocreştină în.