CEL CARE PLÂNGE
Cel care plânge după-această viaţă şubredă şi grea e-un orb, că nu-i pe lume nimeni să nu se ducă de la ea. Cel.
Cel care plânge după-această viaţă şubredă şi grea e-un orb, că nu-i pe lume nimeni să nu se ducă de la ea. Cel.
Ceasul suferinţei e un ceas ceresc, o, de-aş şti mai bine cum să-l preţuiesc! Ceasul rugăciunii e un ceas divin, o, de-aş şti.
Întinde-Ţi Mâna Albă când trec pe lângă iad, şi calea-mi luminează, Iisuse, să nu cad. Întinde-Ţi Mâna Dulce când ceasul mi-e amar, puterile.
1.Rugăciunea cere ascultare, după cum ascultarea cere rugăciune. Noi dorim ascultarea lui Dumnezeu la cererile noastre, după cum El dorește ascultarea noastră la.
Tu eşti mereu cu mine, eu zic nu „EU“ – ci „NOI“, nu-i zi, nu-i ceas, nu-i clipă să nu fim amândoi; de-ai.