Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home TAINA POCĂINŢEI: NAŞTEREA DIN NOU ( III )

TAINA POCĂINŢEI: NAŞTEREA DIN NOU ( III )

TAINA POCĂINŢEI: NAŞTEREA DIN NOU ( III )

din vorbirea şi rugăciunea fratelui Traian Dorz la nunta de la Cluj – 20-21 iulie 1984
Sâmbătă, 20 iulie 1984

Cu un cuvânt din Sfânta Evanghelie am vrut să petrecem în seara aceasta şi să ne împărtăşim unele dintre adevărurile foarte necesare atât trupeşte, cât şi sufleteşte fiecăruia dintre noi. Cuvântul acesta potrivit pentru un astfel de moment l-am ales din Epistola lui Pavel către Efeseni, capitolul 5, versetele 31, 32 şi 33: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor alcătui un singur trup. Taina aceasta este mare. Vorbesc despre Hristos şi despre Biserică. Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine şi nevasta să se teamă de bărbat”.

Acesta este un cuvânt din Sfânta Evanghelie. Iar alt cuvânt, din înţelepciunea popoarelor, spune aşa: „Când mergi în călătorie pe mare, fă o rugăciune. Când mergi la război, fă două rugăciuni. Şi când mergi să-ţi cauţi o nevastă, fă trei rugăciuni”. Pentru că acest lucru, căsătoria, căutarea şi dobândirea unei soţii binecuvântate de Dumnezeu, e un lucru cu mult mai important şi e adesea un pas cu mult mai primejdios şi decât mergerea la război, şi decât călătoria pe mare. De aceea am zis: înţelept a rânduit Sfânta noastră Biserică şi Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu ca, în astfel de împrejurări, tinerii să asculte şi bătrânii să sfătuiască. Şi cu toţii să aştepte îndrumare sfântă din adevăratul şi veşnicul Cuvânt al lui Dumnezeu; şi din sfătuirile părinţilor şi ale înaintaşilor noştri, care au atâta experienţă în această parte de viaţă.

Cuvântul Domnului la care vrem să ne oprim în primul rând spune aşa: „Taina aceasta este mare. Omul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu nevasta sa şi cei doi vor alcătui un singur trup”. Aşa a rânduit Dumnezeu. Ce greu examen este despărţirea aceasta şi ruperea aceasta de părinţi: de tatăl tău şi de mama ta! Dar este un cuvânt şi o rânduială a lui Dumnezeu de care trebuie să ascultăm toţi. Pentru că ceea ce ne dăruieşte Dumnezeu în schimbul iubirii părinteşti este nespus mai mare, mai complet, mai desăvârşit, mai necesar.

Şi spune Sfânta Evanghelie: „Taina aceasta este mare”. Şi spune mai departe: „…vorbesc despre Hristos şi despre Biserică”. Atât de mare este Taina Cununiei, Taina căsătoriei, Taina unirii celor doi, şi atât de importantă, încât Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu o pune pe acelaşi cântar şi în acelaşi verset, de aceeaşi valoare cu taina unirii lui Hristos cu Biserica Sa.

Noi suntem creştini – am zis –, după cum ştim şi-am fost învăţaţi din istoria noastră, de la începutul neamului nostru. Prin urmare, părinţii noştri şi strămoşii noştri de la început ne-au învăţat să ne bizuim şi să ne orientăm în toate căile şi lucrurile noastre după Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Noi nu ne-am încreştinat după secole de păgânism ca alte popoare. Ci binecuvântat să fie Dumnezeul nostru Care a lucrat în chip aşa de minunat, că am auzit de la început Cuvântul Său. Din copilăria noastră ca popor, noi am cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu. Ce minunat este când, într-o familie, copiii aud de la începutul vieţii lor, de la nişte părinţi credincioşi, Cuvântul lui Dumnezeu şi cresc în atmosfera sfântă a acestui Cuvânt! Nu există o bucurie mai mare şi o binecuvântare mai mare pentru o familie şi pentru nişte copii care se nasc în această familie, decât să aibă nişte părinţi credincioşi care să-i sfătuiască de la începutul vieţii lor; şi încă dinainte de a fi, să-i ceară lui Dumnezeu, să-i încredinţeze şi să-i promită lui Dumnezeu. Şi după ce i-au avut, să-i crească legănându-i în cântările Domnului şi să-i înveţe de la cea dintâi zi şi pornire, şi pricepere din viaţa lor acest Sfânt Cuvânt.

Copiii aceştia vor creşte binecuvântaţi de Dumnezeu. Şi chiar dacă, în decursul vieţii lor, vor ajunge să treacă prin multe necazuri şi poate că vor ajunge departe de familia şi de mama care i-a crescut, totdeauna îşi vor aduce aminte: „Aşa m-a învăţat pe mine mama”. Şi, în mijlocul necazurilor şi al încercărilor vieţii şi al îngrijorărilor lor, se vor retrage în tăcere şi-şi vor aduce cu lacrimi aminte de cum l-a învăţat mama, de cum l-a învăţat tatăl său. Şi va găsi în amintirea aceasta şi în meditarea la învăţătura părinţilor săi putere să iasă din încercări şi să biruie în necazurile prin care vor trebui să treacă.

De aceea este o fericire şi o binecuvântare nespus de mare ca un copil să crească credincios şi să aibă părinţi credincioşi. Şi de aceea noi ne bucurăm şi ca popor de binecuvântarea aceasta, că am avut părinţi credincioşi. Nişte părinţi care ne-au învăţat cum scrie Neagoe Basarab fiului său Teodosie. (Nu uitaţi să vă procuraţi cartea aceasta; este încă în librării şi se vinde cu optsprezece lei – şi o puteţi avea. Domnul să-i binecuvânteze pe conducătorii noştri care, însufleţiţi de gândul şi de dorinţa de a da poporului hrana necesară, mai au grijă să apară din când în când astfel de cărţi atât de adânc necesare şi atât de adânc luminoase pentru viaţa şi pentru îndrumarea noastră.)

va urma

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *