După Taina Botezului, între Tainele Bisericii noastre, vine Taina Pocăinţei, care este această naştere din nou, acest act prin care noi ne facem copii ai lui Dumnezeu. Nu-i de-ajuns că noi am trecut prin Taina Sfântului Botez. Trebuie să ajungem la Taina Pocăinţei, prin care noi ne facem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu din carne, nici din voia firii vreunui om, ci din Dumnezeu, pentru că numai născuţi din Dumnezeu vom putea deveni cu adevărat cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Aceasta este Nunta despre care este vorba în pilde.
Deci, dacă Mântuitorul a spus: „Le-a dat dreptul să se facă…”, noi trebuie să ne facem, să ne folosim de dreptul de a ne face copii ai lui Dumnezeu. dreptul de a ne face îl avem toţi. Dar, de fapt, moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu nu ajung decât acei ce se fac copii ai lui Dumnezeu.
Şi Lucrarea aceasta duhovnicească în care Domnul ne-a chemat, la sfatul şi îndemnul, şi chemarea părinţilor noştri duhovniceşti, este tocmai aceasta: „Avem dreptul să ne facem copii ai lui Dumnezeu”.
Avem dreptul toţi să mergem cu trenul sau cu maşina până unde vrem, dar, de fapt, nu merg până acolo decât cei ce se urcă şi se duc.
A avut dreptul să vină la nunta asta oricine.
A avut dreptul să meargă la nunta din Cana oricine.
A avut dreptul să se ducă la nunta din Matei capitolul 22 oricine.
Dar, de fapt, nu s-au dus decât cei care au lăsat totul şi au plecat când au fost chemaţi.
Acest lucru este necesar să-l facă fiecare dintre cei ce primesc la naşterea lor Botezul. Sunt datori acum să devină fii prin credinţă, prin pocăinţă, prin naşterea din nou. Şi să trăiască apoi ca nişte făpturi noi, copii ai lui Dumnezeu.
din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976
13. CEI CHEMAŢI LA NUNTĂ
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1
