Sf. Maslu este Taina prin care se imparatseste credinciosului bolnav harul tamaduirii trupesti si al iertarii pacatelor facute dupa ultima Marturisire, prin ungerea cu untdelemn sfintit, insotita de rugaciunea preotilor.
Mantuitorul Insusi a tamaduit bolnavi si le-a iertat pacatele, dand si Apostolilor aceasta putere.
Desi fara o mentiune expresa, se pare ca aceasta Taina a fost practicata de Apostoli inca din timpul activitatii pamantesti a Mantuitorului.
Sf. Iacob, ruda Domnului, arata ca Taina se savarsea in Biserica primara.
Nu calitatile terapeutice naturale ale untdelemnului vindeca, ci rugaciunea credintei.
- Taina Sfantului Maslu in Traditia Bisericii
Marturiile patristice arata ca Taina se savarsea chiar de la inceputurile Bisericii.
Astfel, Sf. Irineu aminteste existenta Tainei in mod indirect, atunci cand vorbeste despre parodierea ei in practicile gnostice.
Origen prezinta in mod explicit savarsirea Tainei precum si efectele ei.
Sf. Chiril al Alexandreiei condamna pe cei care cer serviciile vrajitorilor de tot felul, recomandand crestinilor Taina Sf. Maslu.
Existenta si practicarea Tainei sunt mentionate si de Eusebiu de Cezareea, Sf. Efrem Sirul si Sf. Ioan GA.
In timpul papei Inocentiu I (contemporan cu Sf. Ioan GA) au aparut niste neintelegeri referitoare la Taina Sf. Maslu, si anume, daca Taina poate fi savarsita si pentru cei nebotezati si daca poate fi savarsita numai de preoti (asa cum se cere in textul din Iacob 5,14-15) sau si de episcopi. Papa lamureste dileme astfel: cuvintele Ap. Iacob se refera numai la bolnavii cei credinciosi, care pot fi unsi cu untdelemn sfintit; episcopul poate savarsitot ceea ce se permite preotului sa se savarseasca (Apostolulu vorbeste de preoti pentru ca episcopii, fiind retinuti cu alte ocupatii, nu pot merge la toti bolnavii); celor ce se afla in perioada de pocainta nu li se poate savarsi aceasta ungere, pentru ca ea este Taina.
- Efectele Tainei
Prin Taina Sf. Maslu se urmareste, in special, vindecarea trupului. De aceea, aceasta Taina poate fi socotita, prin excelenta Taina a trupului.
Dar, atat timp cat omul traieste, nu poate fi impartit, trupul si sufletul interconditionandu-se, astfel ca, harul nu lucreaza asupra trupului fara sa lucreze si asupra sufletului. De aceea, in rugaciunile acestei Taine, se cer impreuna: tamaduirea trupului, iertarea de pacate si curatirea sufletului de pacate.
Aceasta inteconditionare intre trup si suflet, precum si necesitatea tamaduirii amandurora, sunt evidentiate in intreaga structura a Tainei.
Daca Dumnezeu sfinteste untdelemnul, tot El este Cel care tamaduieste. Savarsitorul real al Tainei este Iisus Hristos.
Ungerea se face in semnul Sf. Cruci, arma pe care Dumnezeu ne-o da impotriva diavolului, sinonima cu puterea lui Dumnezeu.
Ungerea se face “spre izbavire desavarsita de pacate si spre mostenirea imparatiei cerurilor”.
Prin untdelemnul sfintit putem reactiva “preotia imparateasca” proprie, slabita de pacatele savarsite si care au provocat boala.
Prin aceasta ungere, murim fata de pacat si “viem dreptatii, imbracandu-ne in Domnul nostru Iisus Hristos”. Prin aceasta imbracare devenim puternici, prin participare la puterea lui Hristos.
Imbracarea in Hristos presupune si o “impreuna petrecere” cu Hristos, atat in ceilalti ani ai vietii, cat si pururea, in eternitate. Asadar, este gresita ideea ca Maslul se face exclusiv muribunzilor. In Apus, aceasta idée a devenit componenta a invataturii de credinta, incepand din sec XII-XIII, Taina fiind numita de atunci “Extrema ungere” sau “Taina celor care mor” (exeuntium).
Bolnavul se roaga pentru el insusi, dar pentru cel bolnav se roaga si comunitatea crestina, reprezentata prin credinciosii care participa la savarsirea Tainei si prin preoti.
Solidaritatea Bisericii cu cel suferind este ilustrata pe tot parcursul Tainei: un madular este bolnav, dar prin el sufera si intregul.
Preotul care citeste rugaciunea, compatimeste impreuna cu cel suferind.
Dumnezeu este chemat sa actualizeze si pentru cei prezenti indurarile si mila Lui.
Cel bolnav, impreuna cu comunitatea, nu cer ajutorul lui Dumnezeu ca recompensa, ci dintr-o neputinta reala.
Pentru ca pacatul lasa intotdeauna urme in trup, provocand boala fizica, Maslul urmareste stergerea acestor urme, care este posibila doar prin stergerea pacatului sau a cauzei obiective care provoaca suferinta. Pentru acest motiv, in Taina Sf. Maslu, tamaduirea trupeasca este asociata cu cea sufleteasca si conditionata de aceasta.
Renuntarea la pacat este sinonima cu cultivarea ratiunilor puse de Dumnezeu in fire. Aceasta performanta nu este posibila fara Dumnezeu. Tocmai de aceea este tinuta deschisa Evanghelia deasupra capului celui pentru care se savarseste Taina, de preotii slujitori.
Faptul ca Taina trebuie savarsita de cel putin 2 preoti si ca, de obicei, se face cu participarea mai multor credinciosi, arata necesitatea si puterea comuniunii in Biserica.
In niciuna din celelalte Taine nu se citeste de 7 ori rugaciunea de sfintire, nu se citesc 7 pericope apostolice si 7 pericope evanghelice, nu se citesc 7 rugaciuni si nici nu se repeta gestul sacramental de 7 ori ca in Taina Sf. Maslu. Aceasta insistenta se justifica prin afaptul ca boala trupeasca sau sufleteasca il face pe cel suferind inapt pentru o viata normala sau il ameninta cu moartea.
ECLESIOLOGIA ORTODOXA
Pr. prof. emerit dr. Ștefan Buchiu
