Taina Sfintei Euharistii (Impartasiri) a fost instituita la Cina cea de Taina. Pe cand mancau ei, Iisus a luat paine si, binecuvantand, a frant si a dat ucenilor, zicand: Luati, mancati, acesta este trupul Meu. Luand paharul si multumind, le-a dat ucenicilor, zicand: Beti dintru acesta toti, ca acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor (Matei 26, 26-28). Evanghelistul Luca precizeaza ca Mantuitorul a poruncit sa se faca aceasta spre pomenirea Lui.
Membrii primei comunitati crestine din Ierusalim “staruiau in invatatura apostolilor si in comuniune, in frangerea painii si in rugaciuni” (F. Ap. 2, 42). Comuniunea si frangerea painii era impartasirea cu sangele si cu trupul lui Hristos.
- Relatia Botez – Mirungere – Euharistie
Nicolae Cabasila spune ca viata in Hristos consta in unirea noastra cu Dumnezeu, care se realizeaza prin Sfintele Taine.
Botezul, Mirungerea si Euharistia sunt Tainele prin care cel ce crede se uneste cu Hristos si este integrat in Biserica. Daca Botezul sterge pacatele si lumineaza din nou chipul lui Hristos din noi, iar Sf. Mir face mai lucratoare puterile Duhlui Sfant, prin Euharistie ne unim cu Hristos inviat. Acum nu mai primim darurile Duhului Sfant, oricat de bogate ar fi ele, ci pe Insusi Mantuitorul. De aceea, Sfanta Impartasanie este Taina cea mai mare, pentru ca mai incolo de ea nu se mai poate merge.
Prin Impartasanie, Mantuitorul este prezent cu trupul si cu sangele Sau in trupul nostru, adica El Insusi este prezent intreg in noi.
Euharistia este desavarsirea tuturor celorlate Taine. Ea ajuta la implnirea a ceea ce nu sunt in stare sa faca celelate Taine.
Ne botezam o singura data, dar ne impartasim de mai multe ori, pe tot parcursul existentei noastre pamantesti.
Prin impartasirea cu trupul si sangele lui Hristos, ne unim intr-un singur trup si sange cu El, adica devenim “purtatori de Hristos” si partasi ai firii dumnezeiesti.
In Euharistie, omul se uneste cu Hristos care moare si inviaza. Pentru acest motiv, Euharistia se impartaseste “spre iertarea pacatelor si spre viata de veci”.
Uniti cu Hristos in Euhariustie nu ne mai temem de moarte, caci purtam in noi trupul lui Hristos cel inviat ca leac sau antidot al nemuririi.
Unindu-ne nemijlocit cu Hristos prin Euharistie, ne unim si cu ceilalti care cred, pentru ca si ei se impartasesc cu acelasi Hristos. Astfel, devenim impreuna mostenitori si madulare ale aceluiasi trup. De aceea, Euharistia este si actul de realizare si sporire continua a unitatii Bisericii. Astfel, Euharistia este prin excelenta Taina unitatii Bisericii.
- Prezenta reala a trupului si sangelui Mantuitorului in Euharistie prin prefacerea painii si a vinului
Despre aceasta prezenta reala vorbeste chiar Mantuitorul, atunci cand instituie Taina: “Luati, mancati, acesta este trupul Meu. Beti dintru acesta toti, ca acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei 26, 26-28). “Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19).
Euharistia isi are temeiul in jertfa de pe cruce a Mantuitorului. In ea va fi prezent in toate timpurile viitoare trupul si sangele Sau cel inviat.
Daca Hristos nu s-ar fi rastignit si n-ar fi inviat, n-ar fi fost posibila Cina cea de Taina si Euharistia din Biserica.
Ca sa se rastigneasca si sa invieze, trebuie ca Iisus sa se intrupeze. De aceea, baza Euharistei este asumarea trupului nostru, jertfirea lui Hristos pentru noi si invierea Lui.
Euharistia de la Cina cea de Taina este anticiparea tainica a jertfei de pe Golgota si a invierii. Hristos a trait la Cina cea de Taina, in mod tainic jertfirea Sa si invierea Sa, asa cum le va trai in Euharistia Bisericii, ca sa le imprime si in trupul si in sangele nostru.
Pentru a arata ca Apostolii Il vor vedea inviat, cu stralucire, ca va fi iarasi cu ei si ca vor fi martori ai celor facute de El, Hristos a spus ca va bea “vinul nou” cu ei, in imparatia Tatalui. Dupa inviere, Hristos nu va mai avera trup patimitor, ci nemuritor, deci si nestricacios, care nu va mai avea nevoie de hrana. Acest trup nemuritor si nesctricacios al lui Hristos, de dupa inviere, este prezent si in Euharistie, si de aici calitatea de “vin nou”.
Mantuitorul savarseste Euharistia nu doar la Cin acea de Taina, ci si dupa inviere, cu Luca si Cleopa, in drumul spre Emaus.
Prezenta reala a Mantuitorului in Euharistie, cu trupul si cu sangele Sau nemuritor si nestricacios (deci, pnevmatizat) constituie tema cap. VI din Ev. dupa Ioan.
Mantuitorul Hristos este prezent in Euharistie cu trupul si sangele Sau, prin prefacerea elementelor euharistice. Asa cum la nunta din Cana Galileii a prefacut apa in vin, tot asa, la Cina cea de Taina, El preface painea in trupul Sau si vinul in sangele Sau.
In Euharistie, Dumnezeu Se uneste cu painea si cu vinul si le preface in trupul Sau. Deci, cel care savarseste prefacerea nu este omul, ci Hristos. Preotul rosteste cuvintele Lui, dar cel care lucreaza prefacerea este Hristos Insusi.
Painea si vinul sunt, in chip real trupul unit cu Dumnezeirea. Aceasta nu inseamna ca se pogoara din cer trupul care a fost inaltat, ci ca insasi painea si vinul se prefac in trupul si sangele Domnului, prin Duhul Sfant. Nu se poate cerceta modul in care painea si vinul se prefac in chip supranatural in trupul si sangele lui Hristos. Lucrarea Sf. Duh poate explica posibilitatea prefacerii, dar nu si modul in care se efectueaza prefacerea.
Prefacerea elementelor euharistice se face prin rugaciune sau prin invocarea Sf. Duh.
Prefacerea painii si a vinului nu are loc in afara lucrarii Sf. Duh. De aceea, prin rostirea epiclezei, Duhul Sfant coboara asupra painii si asupra vinului, savarsindu-se astfel taina cea infricosatoare.
- Euharistia ca Taina si ca Jertfa
Aspectul de Taina al Euharistiei decurge din prezenta reala a Mantuitorului.
La Euharistie nu pot participa decat cei care cred si au trecut prin “baia iertarii pacatelor si a renasterii”.
Origen precizeaza ca, in Euharistie, sangele Mantuitorului se bea dar se si varsa, tot asa cum trupul se mananca, dar se si frange. Mai mult, Mantuitorul nu lipseste dintre noi cand bem, ci bea impreuna cu noi, iar fara El nu putem sa mancam nici painea.
De vreme ce Mantuitorul Insusi a zis ca painea si vinul sunt trupul si sangele Sau, cine va indrazni sa-L contrazica?
Sf. Ioan Damaschin, pornind de la cuvintele Mantuitorului, sintetizeaza gandirea Parintilor, care exclude posibilitatea simbolului in Euharistie.
Referitor la aspectul de jertfa al Euharistiei, exista o singura Euharistie, pentru ca exista un singur altar pe care se jertfeste Mantuitorul.
Si ca jertfa, Euharistia e instituita de Mantuitorul, nu pentru ca El ar fi avut nevoie de ea, ci pentru noi.
Comparativ cu jertfele VT, jertfa Mantuitorului este desavarsita si se ridica din altarele pamantesti catre altarul care exista in cer.
Hristos S-a adus ca jertfa atunci cand Si-a dat trupul spre mancare ucenicilor.
Jertfa lui Hristos ne curateste de pacate. Aceeasi jertfa o aduce si Biserica pana la sfarsitul veacurilor.
Cele doua aspecte ale Euharistiei nu pot fi despartite. Atunci cand cele 2 aspecte ale Euharistiei sunt separate, nu se mai vede nici in celelalte Taine un aspect de jertfa. In Euharistie Mantuitorul Se aduce jertfa Tatalui ca om, dar odata cu Sine ne aduce si pe noi jertfa Tatalui. Datorita faptului ca noi nu putem intra la Tatal decat in stare de jertfa curata, El Se jertfeste continuu, dandu-ne astfel puterea de a ne aduce si pe noi cu El. Asadar, in Hristos castigam putinta de a veni in fata lui Dumnezeu.
Cel ce se face partas cu Hristos prin impartasirea de Sfantul lui trup si sange, trebuie sa aiba mintea Lui si sa-si insuseasca izbanzile Lui. Mintea lui Hristos sta in a cugeta numai cele ce privesc la slava lui Dumnezeu si in a voi sa implineasca cele placute Celui ce L-a nascut.
Euharistia este a Bisericii, a comunitatii .
In Euharistie, trupul jertfit al Mantuitorului se intalneste cu trupul Sau tainic.
In jertfa Mantuitorului este prezenta si jertfa comunitatii, insa fara a se confunda cu jertfa Lui. Aceasta se observa si este expimata platic in randuila Proscomidiei: pe Sf. Disc, in fata Agnetului, se gasesc si particele scoase din prescuri diferite pentru Maica Domnului, sfintii ingeri, vii si morti, care nu se prefac nici in trupul lui Hristos, nici in trupurile celor pentru care se scot, ci reprezinta predarea lor tainica lui Dumnezeu, dupa modelul lui Hristos, precum si efectele acestei predari. Pentru acest motiv, miridele sunt puse in potir dupa impartasirea credinciosilor, tocmai pentru a evita impartasirea acestora si cu ele. Credinciosii de impartasesc cu segmentele NI si KA ale Agnetului, iar daca acestea nu ajung, pot fi impartasiti si cu segmentul IS.
Pe scurt, nota caracteristica a jertfei liturgice consta, dupa Cabasila, in prefacerea darurilor in Dumnezeiescul trup si sange, care este jertfa. Actul prefacerii este cel care da Liturghiei atat valoarea si caracterul de jertfa adevarata si reala, cat si unitatea si identitatea ei cu jertfa Crucii, deaorece in ambele este vorba de unul si acelasi dar de jertfa – trupul lui Hristos. Asadar, prefacerea constituie clipa in care jertfele aduse in Liturghie se intalnesc, se unifica si se identifica cu cea adusa pe Golgota.
Euharistia exprima ideea ca si dupa inviere Mantuitorul Hristos ramane in stare de jertfa continua ca om, pentru a oferi posibilitatea tuturor celor care cred de a participa la Dumnezeire, prin impartasirea cu El. Aceasta impartasire presupune atat participarea la sfintenia lui Hristos, cat si la jertfa Lui, intrucat acestea nu pot fi despartite: fara jertfa nu este posibila sfintenia sau sfintenia exprima starea de jertfa.
ECLESIOLOGIA ORTODOXA
Pr. prof. emerit dr. Ștefan Buchiu
