Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Taina și evlavia ei

Taina și evlavia ei

Taina și evlavia ei

1 – Sfânta Maicã stãtuse o vreme la Nazaret, cu Fiul ei, în casa bunului Iosif, a acestui om drept, temãtor de Dumnezeu și respectuos cu Sfânta Ființã care îi fusese încredințatã prin îngerul lui Dumnezeu.
El avusese grija Preacuratei Fecioare și a Dumnezeiescului Fiu.
Dar bunul și dreptul Iosif murise de mult, iar Fiul își luase Mama din cetatea cea potrivnicã (Matei 4, 13).
Iar acum Maica Sa nu mai avea loc nici acolo. Ioan o va lua acasã la el.
Va avea în sfârșit și ea un loc sfânt, lângã un fiu sfânt.

2 – Lângã Crucea lui Iisus nu poți sta nepãsãtor fațã de Sfânta Sa Mamã.
Nu poți sta fãrã Preasfânta Ființã de care Hristos a fost legat prin Lucrarea Voinței lui Dumnezeu.
Nu poți sta, cu atât mai mult, dacã ești un batjocoritor și un disprețuitor al acestui Vas Sfânt, fãrã de care Dumnezeu n-a vrut sã facã mântuirea lumii.
Și nici chiar mântuirea ta!
O, dacã ai avea cinstea și smerenia de a înțelege.

3 – Este surprinzãtor cum își poate închipui cineva, – credincios pretinzându-se – cã prețuiește pe Hristos, disprețuind în același timp pe Mama Sa,
– chiar pe acea Ființã aleasã prin care Dumnezeu Fiul S-a adus pe lume în vederea mântuirii.
Pe chiar mijlocul unic, prin care s-a fãcut cu putințã mântuirea și împlinirea marii fãgãduințe.
Pe chiar Ființa cea mai aleasã, cea mai apropiatã și cea mai iubitã inimii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Fiul ei.

4 – Ce minunat credincios este Ioan. El o pomenește pe Preacurata Maicã, cea dintâi lângã Crucea lui Iisus.
Și numai dupã aceea pe alții. Pe el nici nu se pomenește.
Dar Hristos l-a fãcut pomenit pe veci.
Și l-a așezat pe totdeauna la cinstea cea mai înaltã, tocmai pentru astea.
Ce minunat vedem acum cine erau cei doi vrednici a sta unul de-a dreapta și altul de-a stânga lui Iisus în slava Sa.

5 – Iisus a spus: “s-a isprãvit” – numai dupã ce încredințase pe Mama Sa, ucenicului Sãu.
Numai dupã ce îți faci ultima datorie, s-a sfârșit cu adevãrat totul.
Numai dupã ce ai fãcut tot ce ți-a stat în putințã pentru cei rãmași în grija ta și în urma ta, numai dupã aceea trebuie sã poți merge liniștit spre moarte.

6 – Aș zice chiar cã, dupã pilda Domnului Iisus, n-ar trebui sã putem merge liniștit spre moarte, pânã când n-am rezolvat încã fațã de conștiința noastrã – problema Maicii Domnului.
Aceastã problemã depinzând și ea de gingãșia unei conștiințe care cultivã cu adevãrat intimitatea cu Iisus.

7 – De fapt pentru acei ucenici care au gustat dulcea intimitate a lui Hristos, care și-au plecat capul pe Sânul Lui Dulce, care au ascultat tainele Inimii Lui, care s-au pãtruns de fiorul simțãmintelor Sale și au intuit, fãrã cuvinte, Voia Sa, doar privind felul Lui, – pentru aceștia, problema respectului și cinstirii Preasfintei Fecioare și Mame, – este bine rezolvatã de mult și este privitã sfântã și potrivitã cu adevãrul.

8 – Dupã ce ai împlinit și tu voia lui Dumnezeu, cu privire la misiunea ta cea mare – nu uita nici de îndatoririle tale fațã de familia ta, fațã de toți ai tãi.
Dar mai ales fațã de pãrinții tãi rãmași fãrã sprijinul tãu.
Cuvântul lui Dumnezeu spune cã acela care nu îngrijește de ai sãi și mai ales de cei dați în seama sa, – s-a lepãdat de credințã și este mai rãu decât un necredincios (1 Tim. 5, 8).

9 – O, ce duioasã pildã ne-a lãsat nouã și în privința asta Domnul Iisus, prin grija plinã de iubire fațã de Maica Sa Sfântã.
Într-adevãr Iisus a știut cã numai dupã aceea a sfârșit totul pânã a rezolvat și acest lucru pe care nimeni altcineva nu mai era sã-l rezolve în locul Lui, afarã de El, – nu S-a întors liniștit spre Tatãl.

10 – O, ce gol ar fi rãmas undeva în inimile noastre, fãrã acest dulce simțãmânt.
Fii binecuvântat tu Ioan, martor credincios și adevãrat care l-ai trãit și care ni-l  împãrtãșești, ca sã înțelegem o poruncã a Duhului Sfânt trãitã și mai puternic decât o vorbeai!
O lege a inimii mai mare decât a gurii.
O datorie a gingãșiei mai presus decât cea poruncii și a obligației.

11 – În lumea în care trãim, nerecunoștința și dezinteresul fațã de pãrinți a ajuns una din formele cele mai îngrozitoare ale necredinței.
Despre pãrinții pãrãsiți și batjocoriți de copiii lor, se aude din ce în ce tot mai des.
Și se vede din ce în ce tot mai dureros.
Dar ucenicul lui Hristos, face ca Domnul sãu…

Traian Dorz, din ”Rãsplata Ascultãrii”

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *