Bineînțeles cã omul nu poate trãi mereu în belșug… De multe ori chiar omul care nu s-a nãscut în sãrãcie și n-a cunoscut prea mult lipsurile vieții, ajunge totuși sã le guste în lumea aceasta. De bine nu se teme nimeni, dar de rãu trebuie sã se teamã oricine.

Pe pãmîntul acesta mai mulți oameni trãiesc în lipsã decît în belșug. Totuși sînt foarte mulți – sînt din ce în ce mai mulți – acei tineri care n-au cunoscut încã niciodatã în viața lor lipsa de nimic. Au avut și au din belșug de toate. Dar dintre tinerii credincioși cei mai mulți s-au nãscut din familii sãrace sau mijlocii, unde ușor pot veni și vremuri în care sã cunoascã și lipsa. Se întîmplã totuși cã Domnul în bunãtatea Sa fațã de toți oamenii sã-și aleagã slujitori ai Sãi și dintre tinerii nãscuți în case îmbelșugate. E adevãrat cã acolo ispitele sînt mai mari, primejdiile sînt mai multe, iar Cuvîntul Domnului este ascultat mai greu – dar ce este oare cu neputințã la Dumnezeu?

În Sfînta Scripturã sînt arãtați o mulțime de tineri credincioși care au fãcut o mare cinste lui Dumnezeu pe pãmînt cu toate cã s-au nãscut din pãrinți bogați. Prin condițiile pe care le-au avut ei au putut face nespus mai mult pentru Dumnezeu decît cei care erau lipsiți de mijloace. Belșugul pãmîntesc nu i-a împiedicat sã-L urmeze pe Hristos, ci dimpotrivã, i-a ajutat sã-L poatã sluji mai frumos.

Trecînd grãbiți peste tinerii Vechiului Testament cum era Moise crescut în belșugul Egiptului… Sau David, sau Daniel și atîția alții ca ei, toți crescuți și trãiți în mare belșug, dar toți ajunși mari oameni ai lui Hristos – vom ajunge la minunații tineri ai Noului Testament care din dragoste pentru Iisus Hristos au disprețuit toate și le-au socotit ca pe un gunoi fațã de prețul nespus de mare al cunoașterii și dobîndirii lui Hristos (Filip.3,7-11).

Ce minunate sînt de exemplu viețile celor șase tineri al cãror nume la toți începe cu T.
– Teofil. Era dintr-o familie aleasã și un tînãr foarte cult. Coleg și prieten apropiat al sf. Luca și el la fel de tînãr. Cu o inimã plinã de dragostea lui Hristos cãuta Cuvîntul Lui și iubea Împãrãția Sa. Datoritã stãruințelor și mijloacelor lui au fost scrise de cãtre sfîntul Luca cele douã cãrți Dumnezeiești ale Sfintelor Scripturi: Evanghelia sa și Faptele Apostolilor (Luca 1,3; Fap.Ap.1,1).
– Terțiu. Un tînãr de neam ales din Corint. Ajunsese atît de apropiat sfîntului Pavel cã Epistola cãtre Romani i-a fost dictatã lui și transcrisã de el (Rom.16,22).
– Tihic și Trofim. Doi tineri din Asia, care erau dintre cei mai apropiați tovarãși de lucru ai marelui apostol și din cîte se pare, erau și ei dintre cei mai cu bunã stare. Datoritã acestui fapt putuserã sã-și cîștige o bunã și aleasã pregãtire prin care au devenit atît de folositori Evangheliei lui Hristos și slujitorilor ei.
– Timotei și Tit. Acești doi nedespãrțiți însoțitori ai marelui Pavel cãrora li s-a arãtat o atît de mare prețuire și care au dovedit așa de frumos cã o meritã. Au primit unele din cele mai grele însãrcinãri în munca cea atît de grea de atunci a mãrturisirii Evangheliei. Dar ei, ca marii lor înaintași, pãrãsiserã totul ca sã-L urmeze pe Hristos.

Renunțaserã la tot ce putea fi pentru ei niște rãdãcini puternice în pãmînt – și și-au înãlțat brațele ca niște rãdãcini veșnice în cer.

Toți ne-au rãmas ca o eternã mãrturie cã acolo unde inima este deschisã pentru Hristos, toate avuțiile sale nu sînt decît trepte prin care poate urca tot mai strãlucit spre cer. Și cãldura lui, și banii lui, și talentele lui. Din timpul marelui rãzboi trecut printre multe alte fapte din dragostea pentru Hristos sãvîrșite de mulți tineri, am aflat-o și pe cea a unui tînãr student de la o facultate din Paris. O notãm aici: poate cã va merge la inima vreunuia dintre cei care au o stare asemãnãtoare – și le va sluji ca un exemplu.

Era dintr-o familie din societatea înaltã. Bãiat singur la pãrinți și student eminent la școala lui. Avea o inimã aleasã și și-o cultiva tot mai mult citind Biblia și ducînd o frumoasã viațã de rugãciune, se strãduia sã-I foloseascã lui Hristos împlinind cu fapta Cuvîntul Sãu printre semenii sãi. Era rãzboi crîncen. De pe toate fronturile soseau convoaiele de rãnți și bolnavi. Toate spitalele erau pline. Oamenii care își pierduserã sîngele pe front aveau nevoie de sînge. Tînãrul student credincios era în fruntea listei donatorilor de sînge pentru rãniți. Era nevoie de munci grele pentru cei din spitale, iar personalul nu ajungea sã le poatã îndeplini… În fruntea celor care se oferiserã voluntar sã facã muncile cele mai grele în toate orele lor libere, era tînãrul student credincios.

Într-una din zile un coleg al lui, vizitînd pe cineva la un spital de rãniți, bolnavi de tifos exantematic, îl vãzu pe tînãrul student credincios spãlînd pe jos și cãrînd cele mai respingãtoare murdãrii ale bieților rãniți bolnavi în ultimul grad.

– Cum – zise îngrozit colegul lui – tu aici?
– Da, precum vezi – rãspunse credinciosul.
– Și faci tu munca aceasta îngrozitoare?
– Precum vezi.
– Eu n-aș face treaba asta nici pentru o sutã de mii de franci.
– Eu n-aș face-o nici pentru un milion, rãspunse credinciosul.
– Dar atunci pentru ce o faci?
– Pentru dragostea lui Hristos. Și pentru dragostea semenilor mei.

Și ștergîndu-și fața asudatã, credinciosul se aplecã sã curețe din nou cîntînd un cîntec de iubire pentru Hristos…
Tinere frate, dacã trãiești în belșug, slãvește-L pe Dumnezeu care te-a binecuvîntat sã-l ai și te binecuvînteazã sã-l știi folosi bine. Ajutã cît mai mult din el pe alții care nu-l au. Cãci numai acela este al tãu cu adevãrat care îl poți împãrți pentru Hristos altora. Trãiește în belșug, dar așteaptã-te și la sãrãcie, pentru ca atunci cînd va veni sã nu te surprindã nepregãtit. Trãiește în belșug dar fã-ți obiceiul sã te cobori mereu în mijlocul celor care au nevoie de tine, fiind în stare sã le poți sluji, dupã pilda lui Hristos care a pãrãsit belșugul ceresc spre a Se face robul nostru ca sã ne mîntuiascã.

Și atunci vei fi cu adevãrat ucenicul Lui.

Slavã veșnicã Ție Veșnicul Împãrat al Slavei care din dragoste pentru noi care pieream în pãcatele noastre, Te-ai dezbrãcat de belșugul Dumnezeirii ca sã îmbraci sãrãcia prãbușirii noastre. Spre a ne putea îmbogãți și ridica pe noi.
Tu ne-ai fãcut Doamne pe fiecare din noi ca sã ne naștem în familia unde ne-am nãscut. Și fiecãruia din noi care Te-am primit în inimã și cunoaștem voia Ta, Tu ne poruncești sã Te slujim pe Tine și pe semenii noștri dupã posibilitãțile noastre. Ajutã-ne sã Te iubim atît de mult încît nimic sã nu ne mai împiedice ci totul sã ne ajute sã ne împlinim cerește datoriile noastre. Amin.

Traian Dorz
din volumul “Cărarea tinereţii curate”, 
editura “Oastea Domnului” – Sibiu, 1993