Prin însãși viața sa în lumea aceasta, fiecare om este un luptãtor, cãci viața însãși este o luptã, o luptã uneori atît de crîncenã și de grea. Ce luptã grea duce omul uneori pentru cîștigarea culturii, a științei, a pîinii, a slavei lumești, a avuției sau a plãcerilor trecãtoare!
Atît de mulți oameni își dau viața și își vînd sufletul zilnic fãcînd totul pentru dobîndirea lucrului pentru care luptã.
Numai viața atîtor de puțini oameni este o luptã sfîntã și stãruitoare pentru Împãrãția lui Dumnezeu, pentru cauza lui Hristos, pentru mîntuirea sufletului lor și al altora.
Domnul Iisus Hristos a spus: Împãrãția lui Dumnezeu se cucerește prin luptã… Și cine dã nãvalã acela pune mîna pe ea. De aceea toți cei care au dorit sã punã mîna pe Împãrãția lui Dumnezeu au fost niște viteji luptãtori cu pãcatul și cu lumea. Niște stãruitori ostași ai Domnului în lupta binelui împotriva rãului, niște neobosiți nãvãlitori spre cucerirea mîntuirii, a cãror valoare și duratã este veșnicã.
Ce minunat luptãtor pentru Împãrãția lui Dumnezeu a fost sf. ap. Pavel. Mã lupt – zice el – dar nu ca unul care lovește în vînt (1 Cor.9,26). Luptînd zi și noapte pînã la sfîrșitul vieții, a putut sã spunã liniștit atunci cu seninãtatea și bucuria unui biruitor: lupta cea bunã m-am luptat… de acum mã așteaptã cununa vieții (2 Tim.4,7).
Ce minunat luptãtor și ostaș al Domnului a fost Timotei, cãruia sf. Pavel îi spunea: luptã-te lupta cea bunã a credinței… Cucerește viața veșnicã la care ai fost chemat și pentru care ai fãcut acel frumos legãmînt în fața multor martori (1 Tim.6,12).
Propovãduirea credinței este o luptã… Tînãrul credincios trebuie sã o facã plin de îndrãznealã și înflãcãrare pentru Dumnezeu.
Suferința este o luptã. Tînãrul credincios trebuie sã o ducã cu rãbdare și nãdejde pentru slava lui Hristos.
Rugãciunea este o luptã… Tînãrul credincios trebuie sã o ducã neîncetat pentru desãvîrșirea fraților, pentru deplina lor încredințare pe adevãrul învãțãturii lui Hristos și pentru a-i face stãruitori în trãirea voii lui Dumnezeu
(Col.4,12; Rom.1,30-31; 1 Tes.5,17).
Viaþa aceasta este ca o apã de munte care curge repede printre bolovani, printre strîmtori, printre cotituri, prin vîltori și cãderi. Iar noi trebuie sã fim ca peștii cei vii care luptã sã înoate mereu în sus, spre izvorul curat, spre ceea ce este mereu mai proaspãt și limpede. Ce minunatã este o astfel de viațã luptãtoare. Ce mulțumire cereascã umple sufletul luptãtor dupã orice vîltoare trecutã, dupã orice strîmtoare depãșitã, dupã orice înaintare biruitoare. Nu existã o mai mare și mai fericitã mulțumire ca aceea pe care o simte sufletul care și-a cîștigat o izbîndã prin luptã dreaptã și un drept prin ostenealã cinstitã.
Dar cît de netrebnicã este viața acelora care doresc mai degrabã lenevia apelor cãlduțe de la șes și de la marginea vieții. În plãcerile pãcãtoase și în mocirla trîndãviei. A acelora care le place hrana gunoaielor și a mortãciunilor aruncate acolo din canalul de murdãrii al diavolului. Aceste stricãciuni cu care se îndoapã lacomi și desfrînați, îi otrãvesc și îi omoarã sufletește. Iar apoi valurile vieții murdare pe care o duc, îi tîrãsc ca pe niște pești morți, spre marea uitãrii și pierzãrii veșnice. Un cunoscut, bun pescuitor în apa de munte îmi spunea odatã unele taine ale pescuitului sãu. Pãstrãvul – zicea el – este cel mai bun și mai frumos pește. El trãiește numai în apele limpezi de munte. Dar este peștele cel mai greu de prins. Trebuie sã fii foarte viclean și stãruitor ca sã-l poți înșela și sã-l poți prinde, fiindcã este foarte atent și priceput. Este foarte ager în toate mișcãrile sale, – iar pe apã nu merge decît în sus. Prin locurile primejdioase nu trece decît în fuga cea mai mare. Iar prin cãderile de apã chiar pînã la doi metri înãlțime el sare zburînd ca un fulger alb sclipitor. Și îți scapã cum nici nu te gîndești.
– Și cum poți totuși sã-l prinzi?
– Cu stãruințã și cu vicleșug mare. Este o singurã muscã cu care îl poți prinde sigur.
Musca aceasta este frumoasã la vedere și plãcutã la gustare pentru el. Prinzi o astfel de muscã, fiindcã ea trãiește tot pe lîngã locurile unde trãiește și el. Sau pregãtești ceva de forma și culoarea ei, apoi o pui în undița ascuțitã și din ascunzișul cel mai bun, o arunci în fața lui. Așa de bine sã te ascunzi însã încît sã nu te arați deloc pe lîngã apele lui. El nici sã nu bãnuiascã deloc cã ești pe acolo. Altfel degeaba. Îndatã ce vede om, fuge și se ascunde de nu-l mai prinzi…
Eu ascultam la vorbele pescarului viclean și stãruitor, atît de primejdios pentru bieții pești neștiutori. Dar tot timpul eram cu gîndul la tinerii luptãtori ai lui Hristos… La minunații înotãtori care dau nãvala mereu în sus, ostenind și luptînd sã rãzbatã prin valurile vieții tot mai spre Izvor, tot mai spre curãția trãirii în Hristos.
Multe sînt ispitele pe care le-au biruit cu ușurințã acești tineri minunați, plini de avînt înflãcãrat sã-L urmeze pe Hristos și sã ajungã a se realiza în Hristos în chipul cel mai vrednic, ieșind din apele murdare ale veacului, ei înoatã în apele curate ale Evangheliei. Dar și acolo, vrãjmașul mult mai viclean și mai stãruitor acum îi pîndește amenințãtor. Ispita cea mai primejdioasã în apele acestea curate este ispita duhovniceascã. Ceva foarte frumos la vedere și atrãgãtor pentru gustul duhovnicesc poate folosi vrãjmașul ca o momealã pentru orice suflet credincios și mai ales pentru tînãrul fãrã experiențã spre a-l prinde în undița unei rãtãciri și cãderi. Vicleanul și stãruitorul pescuitor, bine ascuns știe sã potriveascã, în undița vreunui verset biblic, musca unei interpretãri false. Iar peștișorul neatent de cele mai multe ori cade pe totdeauna. Frați tineri luptãtori ai lui Hristos, stați tari în Domnul și nu vã abateți spre margini, nici la dreapta nici la stînga, cãci pe maluri stã vicleanul prinzãtor care a așezat curse pe tot de-a lungul drumului vostru. Țineți mijlocul drumului bun și treji, alergați luptînd cu orice valuri. Veți ajunge în clipa cînd nici nu vã gîndiți. Și ce mãreț vor fi încununați cei care au biruit(Apoc.3,21).
Atotputernic Biruitor Iisuse Doamne, fii slãvit în veci și veci. Tu care ai biruit în toate luptele Tale, Te rugãm îmbracã pe toți luptãtorii Tãi cu puterea și harul Tãu biruitor și cu toatã armãtura Ta, spre a putea ține piept tuturor uneltirilor celui rãu și a rãmînea în picioare dupã ce vor fi biruit totul.
Dã Oastei Tale tineret biruitor în toate ispitele și Duh de biruințã și încununare fericitã la capãtul tuturor luptelor Tale. Amin.
Traian Dorz
din volumul „Cărarea tinereţii curate”, pag.126 – 131
editura „Oastea Domnului” – Sibiu, 1993