Meditația este deprinderea zilnicã de a citi Sfînta Scripturã și a adînci înțelesul gîndurilor lui Dumnezeu cuprinse în Cuvîntul Lui, spre a le ști cît mai limpede și mai deplin prin cunoaștere și trãire.
Aceastã pãtrundere a Sfîntului Cuvînt Ceresc, este o condiție fãrã de care nu poate fi creștere și rodire din Duhul Sfînt în nici un suflet. A cugeta ziua și noaptea la Legea Domnului nu numai cã este ocupația cea mai folositoare pentru oricine, dar este singurul mijloc de a gusta cu mintea frumuseți și descoperiri nebãnuite, pentru continua îmbogãțire a sufletului cu Adevãrul. Adevãrul este inteligența Dumnezeiascã prin care poți cunoaște taina și miezul lucrurilor și întîmplãrilor, oamenilor și vremilor. Meditația este rãsãdirea minții lîngã Izvorul Cunoașterii. Cu cît rãdãcinile meditației se înfig mai în adîncuri, cu atîta seva cunoașterii se ridicã mai din belșug și mai curatã spre înțelegerea sufletului. Și dã omului duhovnicesc o tot mai mare luminã a cãrei strãlucire merge mereu crescînd… (Prov.4,18; Daniel 12,3; Matei 13,43).
Din lumina aceasta cresc apoi frunzele verzi și sãnãtoase ale vorbirii înțelepte. Iar sub aceste frunze se rotunjesc plãcute la vedere și dulci la gustare binecuvîntatele roade ale Duhului Sfînt, care cu cît merg mai spre coacerea vîrstei, cu atîta sînt mai plãcute și mai dulci (Psalm 1,3). Cãci alimentîndu-se neîncetat cu prospețime și putere prin rugãciunile ascultãrii și încrederii, crengile cîmpului sãu de vorbe și fapte cresc și se îmbogãțesc mereu în întindere și în înãlțime. Roadele mãrturisirii și binefacerilor sale sînt tot mai multe și mai bune, bucurînd pe tot mai mulți.
Iatã ce poate face meditația. Cînd vorbește un om al meditației ai tot asculta mereu, pentru cã el are totdeauna ceva nou și sãnãtos în vorbirea lui. Cînd se roagã el totdeauna te cutremurã și te pãtrunde, pentru cã în rugãciunea lui este totdeauna putere. Cînd privești la viața lui ți se umple sufletul de o sfîntã dorințã sã ajungi și tu sã ți-o trãiești la fel cu el. Tot ce lucreazã el este puternic, proaspãt și frumos. Cînd vorbești cu el capeți luminã și orientare îndatã și puternicã asupra tuturor cãilor care mai înainte ți se pãreau cu neputințã de gãsit. Vezi îndatã ieșiri din încurcãturile care te-au chinuit timp îndelungat. Și totdeauna te înalți cu o treaptã mai sus decît erai înainte. Despãrțindu-te de el te simți ca dupã o baie de luminã, ca dupã un urcuș de munte, ca dupã o încîntare Dumnezeiascã. Un astfel de om face sã strãluceascã lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe Fața lui Iisus Hristos (2 Cor.4,6), într-un chip mereu mai nou, mai frumos și mai înțelept.
Un astfel de om al meditației a fost sf. ap. Pavel, care zi și noapte stãruia asupra Cuvîntului lui Dumnezeu, pãtrunzîndu-L cu o putere unicã și descoperindu-L altora cu un har unic. Încît – cum zice el – n-aș îndrãzni sã pomenesc nici un lucru pe care sã nu-l fi fãcut Hristos prin mine ca sã aducã neamurile la ascultarea de El, fie prin cuvîntul meu, fie prin faptele mele, așa cã de la Ierusalim și țãrile de primprejur, pînã la Iliric (dincolo de Macedonia) am rãspîndit cu prisosințã Evanghelia lui Hristos (Rom.15,18-19). De aceea cuvintele lui erau pline de putere și de Duh Sfînt. Un astfel de mãrturisitor al adîncii meditații a fost sf. Ioan Gurã de Aur, marele pãrinte bisericesc al cãrui cuvînt evanghelic cutremura și înãlța sufletele… A cãrui înțelepciune uimea pe toți și al cãrui curaj fãcea sã tremure și curtea împãrãteascã. Uneltitorii i-au putut exila trupul, dar sufletul lui s-a apropiat pe vecii vecilor de dragostea și admirația celor care îl privesc ca pe o luminã Dumnezeiascã în slujba strãlucirii lui Hristos. Un astfel de preot al lui Dumnezeu (Apoc.1,6;5,10)a fost pãrintele Iosif, omul dragostei și meditației Sfintelor Scripturi, neîntrecut poate, prin puterea cuvîntului și prin strãlucirea roadelor, de nimeni de la sf. Ioan Gurã de Aur încoace. Scrierile sale pline de luminã și de putere, de adîncimile înțelepciunii și de descoperirea tainelor Sfinte, sînt dovada acestui mare adevãr. Sutele de mii de suflete care s-au trezit din somnul pãcatelor și s-au nãscut din nou prin Taina Sfintei Pocãințe devenind o uriașã Oaste a Domnului Iisus Hristos – sînt cea mai puternicã dintre dovezile cã el a fost un mare sfînt al lui Dumnezeu și un strãlucit preot al Bisericii Sale. Și toate acestea pentru cã mai întîi de toate el a fost un om al meditației neîncetate. Martor îmi este Domnul – spunea el la adunarea frãțeascã din Sibiu în 2 februarie 1930 – cã stau aplecat zi și noapte aici la masa asta asupra Cuvîntului lui Dumnezeu, spre a lua și a trimite hranã sufleteascã pentru fronturile Oastei… Martor îmi este Domnul – spunea în 1933 – cã n-am dorit sã strig alt cuvînt mai puternic și mai stãruitor decît Cuvîntul Mîntuitorului de la Ioan 5, 39: cercetați Scripturile! Multe vor mai fi de fãcut la Oaste, dar treaba cea mai dintîi este aceasta. Pentru tot restul vieții mele învrednicește-mã Doamne Iisuse sã strig mereu și sã ascult mereu Cuvintele Tale: Cercetați Scripturile. Eu cred cã n-am de la Domnul o poruncã mai mare decît aceasta…
Martor îmi este Domnul – spunea în 1935 – cã nu mã rog mai mult pentru nimic altceva decît ca poporul nostru sã ajungã sã cunoascã și sã adînceascã tot mai mult Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu. O, Binecuvîntatã Carte a lui Dumnezeu, ce aș putea eu spune despre toate darurile pe care ni le cobori Tu din cer? Cum te-aș putea recomanda mai cãlduros ca toate sufletele sã te iubeascã, sã te mediteze, sã te trãiascã? Iatã drag frate tînãr ce mari înaintași ai avut tu! Iatã ce pilde mari stau în fața ta. Fii vrednic de ele. Ești tu neștiutor, ușuratic, slab și neserios? Mediteazã, deprinde-te sã meditezi asupra Bibliei. Nu poți sã vorbești, nu poți sã te rogi, nu poți sã lucrezi nimic pentru Domnul? Începe chiar de azi sã meditezi cu rugãciune, cu stãruințã, cu evlavie și cu dragoste asupra Cuvîntului Sfînt. Și vei vedea în curînd ce mare schimbare se va face în tine. Hristos Cel Puternic sã te ajute.
O, Sfînt Cuvînt al lui Dumnezeu, Iisuse Doamne, slavã Ție. Tu ai tot Adevãrul (Ioan 17,17). Tu ai Cuvintele Vieții Veșnice (Ioan 6,68). Tu ai toatã înțelepciunea și toate darurile (Colos.1,9; 3,16). Ferice de acela în care Tu locuiești din belșug și prin viața cãruia Tu Însuți Te mãrturisești cu putere. Te rugãm dãruiește Bisericii și Lucrãrii Tale lucrãtori binecuvîntați, oameni adînci ai meditației și înțelepciunii, pentru ca lumina Ta rãspînditã prin ei sã aducã roade mîntuitoare. Amin.
Traian Dorz
din volumul “Cărarea tinereţii curate”,
editura “Oastea Domnului” – Sibiu, 1993
