Oastea Domnului

Ţara se frământă…

Ţara se frământă, ţara este adânc bolnavă. Păcatul s-a întins ca lepra peste trupul acestui neam care în trecutul lui a fost mai aproape de Dumnezeu, pentru că şi conducătorii lui credeau mai mult în Cel Atotputernic.

Pe vremuri, boierii şi pârcălabii poporului zideau biserici, spre slava lui Dumnezeu. Astăzi, boierii de viaţă nouă, altoiţi în buciumul idolatrizatului zeu al acestui veac, robit de patimi felurite, înfiinţează ştranduri, locuri de pierzare sufletească pe malurile apelor, unde trupurile dezgolite ale celor certaţi cu Dumnezeu se răsfaţă în dorinţa pătimaşă a păcatelor…

Dacă în politica ţării nu va fi lăsat să străbată duhul creştin, dacă oamenii politici nu-şi vor pleca genunchii cu smerenie în faţa lui Dumnezeu, dacă învăţătura evanghelică a păcii, a dragostei şi a iertării Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu va fi îmbrăţişată şi urmată de oamenii noştri politici, valul de ură şi de distrugere politică va prăbuşi această ţară în prăpastia păcatului, a sărăciei şi stăpânirii străine. Îndreptarea ţării – din răul în care au adus-o toţi politicienii ei – se va face numai atunci când toată lumea se va întoarce cu căinţă către Dumnezeu.

Fostul preşedinte al Elveţiei, dl. Jean Kusy, vorbind în ziua de 30 noiembrie 1934 în Bucureşti, a spus: «Tăria unei ţări nu stă în băncile ei, în armătura de tunuri şi mitraliere, ci în puterile ei sufleteşti. Pentru a tămădui Europa de toate nenorocirile de astăzi, ne trebuie un creştinism înviorător, creator, ziditor, înfăptuitor. Numai un astfel de creştinism va rămâne izvorul din care toate popoarele şi toţi oamenii, din toate timpurile, vor putea trage mijloacele unei întăriri veşnice.»

Vor lua aminte bărbaţii noştri politici la acest mare adevăr spus cu bărbăţie de fostul preşedinte al Elveţiei? În orice caz, până ce mulţimea se va dezmetici din întunericul în care trăieşte, împotriva valului de patimi politice, care duce la prăpăd această ţară, să luptăm cu îndârjire, prin credinţa şi viaţa noastră creştinească. Valul duhovnicesc de viaţă nouă al Oastei Domnului să cuprindă această ţară.

Fraţii mei, ieşiţi pe uliţe şi pretutindeni de vestiţi pe Mântuitorul, fără frică şi ruşine. Domnul ne sprijină dacă lucrăm cu El. Spuneţi tuturora: «Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă pe Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el» (Ioan 3, 36).

Preot N. Munteanu-Muntmarg“,

«Isus Biruitorul» nr. 24, din 13 oct. 1935

1 Comment

  • Petru Giurgi 30 noiembrie 2014

    Foarte adevarat: „… Daca oamenii politici nu-si vor pleca genunchii in fatza lui Dumnezeu, daca invatatura evanghelica a pacii, a dragostei si a iertarii Mantuitorului nostru nu va fi imbratisata si urmata de oamenii nostri politici, valul de ura si de distrugere politica va prabusi aceasta tzara in prapastia pacatului, a saraciei si a stapanirii straine…” Un „amanunt” se desprinde insa inaintea tuturor acestor ganduri indreptate „spre altii”, si nu spre „cei dintai” care trebuie sa dovedeasca puternic ca au trecut ei insisi „pe aici” (prin convertire, prin nasterea din nou)… Cat adevar in versurile marelui „Poet al manturii noastre”, in poezia Voi purtatorii steagurilor sfinte: „… Tu care ceri poporului putere / de jertfa pentru minunatul Tel/, TU ce-ai jertfit? Ce drept si ce placere / sa poti fi-un far si pilda pentru el?// O, nu uita ca vorba ta-i scanteia, dar FAPTA ta e focul urias! / – DOAR PILDA TA-i va ridica pe-aceia / ce vrei sa-i vezi mai fericiti urmasi!…” ACESTA e „secretul” care a increstinat o lume de pagani: Sfintii Apostoli si crestinii din Veacul de Aur au trecut ei insisi mai intai prin schimbarea vietii, si numai DUPA ACEEA au inceput sa vorbeasca altora! Astazi, de multe ori, mai intai invatam SA VORBIM, apoi, daca mai ajungem, incepem sa si traim ceva din ceea ce am spus… Pana cand nu vom incepe CU INCEPUTUL – si nu doar mirenii! – nadejdea de schimbare este putina! O, daca am invata acest adevar si noi, la Oastea Domnului, ca mai inainte de „slefuirea mintii” prin cele scoli, se cere sa ne „tocim” genunchii in camaruta noastra!… Doamne, ajuta sa punem inceput bun misiunii noastre in lumea noastra! Slavit sa fie Domnul!

Lasă un răspuns